Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 32

  - Ce ati vazut mai exact?

  - Nu o sa ma credeti..

  - Incercati. 

  - Era omul asta inalt care tocmai a iesit din club, si brusc au aparut doua .. fete. 

  - De unde stiti ca erau fete?

  - Corpul le dadea de gol si parul lung si blond. Posibil sa fi fost chiar gemene, aratau la fel cu mastile pe chip. 

  - Si ce s-a intamplat? 

  - Una din ele l-a lovit pe la spate, ametindu-l, apoi l-a tinut de maini in timp ce cealalta .. i-a taiat gatul cu un cutit, spune batranul din fata noastra inghitind in sec.

Am inchis ochii rugandu-ma sa nu fi fost Becca cea cu arma in mana. 

  - Multumim pentru timpul acordat. 

Ne-am ridicat de pe canapeaua comfortabila, si am zambit politicos, in timp ce sotul meu a dat mana cu singurul martor care s-a intamplat sa fumeze exact in acelasi minut in care fetele au dat lovitura. 

Am coborat  din bloc si am urcat in masina, pornind in urmatoarele secunde. 

  - Si acum? intreb privind absenta in fata.

  - Acasa. Iubito, e trecut de miezul noptii, Luca e speriat si noi nu am mai dormit de aproape o zi.

  - Acasa? Fiica mea e practic rapita si tu vrei acasa?

  - Fiica noastra, Zoey. 

  - Atunci unde iti este interesul? Cum te poti gandi la somn in momente ca astea? 

  - Poate pentru ca imi vine sa cad jos din picioare si daca iti amintesti bine, mai avem un copil acasa! 

  - Foarte bine. Du-te acasa. Nu am nevoie de tine.

  - Nici gand. Am promis ca nu te mai las singura de la nunta noastra. 

  - Nu am nevoie de o dadaca, multumesc.

  - Ar trebui sa apreciezi mai mult efortul meu. Dar nu cred ca o sa am parte vreodata de asemenea lucruri de la tine.

  - Ce vrea sa insemne asta? intreb din ce in ce mai nervoasa.

  - Ca tot ce am facut in viata asta de cand te-am cunoscut, nu ai apreciat nimic. Sincer, nu am auzit nici macar un multumesc dupa ce te-am salvat de iadul din Londra, de doua ori chiar! 

Am apasat frana fara sa imi pese cu ce viteza conduceam, ceea ce l-a facut pe Matt aproape sa se izbeasca de bord. Am deschis portiera si am iesit nervoasa, sprijinindu-mi mainile de partea de sus a masinii. 

  - Ce mama naibii a fost asta? 

  - Ohh, imi pare atat de rau Mathias dobitoc Blake! Imi pare rau ca nu ti-am pupat picioarele atunci cand m-ai salvat de la prostitutie, si imi pare rau ca am fost rapita la propria nunta! 

  - Iubito .. nu o spune asa. 

  - De ce? Asa suna in limbaj natural.

  - Linisteste-te, hai sa mergem acasa.

  - Nu vorbi cu mine ca si cum as fi cea mai beata persoana dintr-un club. Sunt sotia ta, si fie ca iti place sau nu, unele alegeri sunt luate de mine. 

  - Adica cam toate.. 

Mi-am mijit ochii cand replica lui a umplut paharul. Am urcat inapoi in masina, si am blocat usile imediat. Am invartit cheia in contact si puteam auzi bataile lui in geam si tipetele. Am coborat geamul extrem de putin, si m-am aplecat usor sa ma auda.