Capitolul 5

23.4K 1.2K 44
                                    

A doua zi de dimineata Angel era la munca. Privi prin parti insa nu o vedea pe Amy nicaieri. Insa era bine. Acum ca unul dintre cei mai buni prieteni ai ei ii este sef putea sa mai si intarzie. Zambi in sinea ei. Apoi se aseza la o masa unde astepta sa se inceapa programul de lucru. Pe usa cafenelei au intrat cei doi sefi. Aranjati la 4 ace, cu ochelari de soare. Aratau ca niste modele de revista. Angel isi scutura capul cand isi dadu seama ce gandeste si ii zambi lui Brian cand era in dreptul ei, insa cand il vazu pe Aiden imediat se stramba. Brian ii facu semn ca sa-i urmeze, iar ea asa si facu. Se ridica de pe scaunul unde statea comod si ii urma. Era in urma lui Aiden asa ca il mai stramba cate odata. Ajunsi in birou, Aiden se aseza in scaunul sefului, Brian se puse confortabil pe o canapea, iar ea era fata in fata cu infumuratul ei sef. Blondul nu zicea nimic asa ca isi dadu seama ca cel care are ceva de zis este cel pe care il uraste.

-Of, zi mai repede ce vrei, nu am toata ziua la dispozitie.

-Vreau sa nu mai faci atatea mofturi de fata razgaiata si sa imi spui de ce ai acceptat atat de greu sa te reantorci la munca.

-Hm... Poate fiindca nu vroiam sa ascult de un idiot asa ca tine care se crede centrul universului?

-Poftim? Oricum lasa, sa trecem la treaba. Se pare ca nimeni nu se poate descurca fara tine in aceasta cafenea. Acum sa trecem la afaceri. In primul rand, am nevoie sa refaci dosarele, in al doilea rand trebuie sa am lista angajatilor, cu toate datele despre ei la mine pe masa, si nu in ultimul rand nu iti mai da ochii peste cap cand vorbesc cu tine. Acum te vei ocupa de clienti fara sa-mi arati mie fitele tale. Din doua in doua ore imi aduci cafeaua si...

In acel moment Angel se ridica si lovi masa cu mainile. El se opri si o privi cum se aseaza din nou. 

-Ce dracu a fost asta?

-Viata. Nu vei intelege. Acum daca te-ai oprit din vorbit, asculta-ma pe mine.  In primul rand crezi ca asa cum spui asa voi si face? In al doilea rand nu m-ai intrebat daca vreau sa ma ocup de toate astea si in al treilea rand vreau un salariu mai mare daca tot va trebui sa fac toate astea. Stiu e greu sa gandesti cand ai atatea puncte de luat in vedere, insa iti dau... Ei bine ai 10 minute sa te gandesti. Asa ca gandeste bine."

Angel il privi cu un zambet triumfator pe fata. Aiden se enerva. Era rosu la fata, iar Brian bufni in ras la scena din fata lui. Angel dori sa plece, insa glasul lui Aiden o opri.

-Asteapta. Accept. Iti maresc salariu si tu te intorci la munca, si desigur nu mai faci mofturi. Crede nu am 10 minute ca sa ma gandesc. Acum treci la lucru.

Angel iesi din birou multumita. Pe cand Aiden parea ca e pe cale sa explodeze. Brian dori sa-i spuna ceva. Insa barbatul isi dadu seama ca prietenul sau vrea sa-si bata joc de el si il opri sa mai zica ceva. Aiden se ridica de pe scaun. Brian il privi nedumerit.

-Eu plec. Am niste lucruri de rezolvat la firma asa ca nu am de gand sa stau in aceasta cafenea. Ai tu grija de ea.

Brian incuviinta, iar Aiden pleca. Cand iesi dadu peste Angel. O privi urat apoi iesi din cafenea. Nu stia de ce, insa i se parea ca acea zi e din ce in ce mai rea. Angel insa din conta zambea si radia de fericire. Dupa vreo 20 de minunte de la deschidere isi facu aparitia si Amy plina de viata. Brian „patrula" prin cafenea. Angel obesera si isi dudu seama ca Brian nu e chiar fericit ca Amy a intarziat. Cand o vazu ii facu semn sa vina la el. Fata zambitoare se apropie de cei doi. Ii saluta si o imbratisa pe Angel.

-Deci ce mai faceti?

-Noi, suntem bine, insa tu domnisoara ai intarziat, asa ca trebuie sa iau masuri.

-Dar, Brian, suntem prieteni si stii ca nu vreau sa ma intalnesc cu fra... Aiden.

-Da, insa nu trebuie sa intarzii. E ultima data? Bine?

-Bine. Acum la lucru.

Amy ii mima un multumesc si il saruta pe obraz. Angel ii privi si chicoti. Le sta bine impreuna. Insa o va intreba despre asta pe Amy mai tarziu. Cele doua au plecat la servit printre mese.  Cand mai aveau timp se mai opreau si mai vorbeau despre diferite. Angel era fericita ca a dat peste asa o persoana ca si Amy, mereu vesela si incantatoare. 

In acelasi timp Aiden se afla in biroul sau de la firma unde se relaxa total dupa cele intamplate la cafenea. Inca nu ii venea sa creada cat tupeu poate avea Angel. Si totusi nu intelegea de ce chiar si in momentele sale de liniste, departe de acea cafenea tot se gandea la acea roscata. Ignora toate gandurile despre ea si hotara sa isi sune sora. Spre surprinderea lui aceasta doar ii respingea apelurile. Ciudat era ca pana acum il suna la din cinci in cinci minute, iar acum... Zambi in sinea lui, isi gasi si ea o ocupatie intr-un sfarsit. Dupa un timp in birou intra un barbat. Aiden se ridica si il saluta. Apoi ambii se asezara pe fata in fata.

-Aiden, stii cafeneaua pe care ai cumparat-o cu Brian, nu?

-Mh, si ce e cu ea?

-Pai in mintea mea e o intrebare. De ce ai chemat acea chelnerita din nou la lucru?

Aiden ofta si se ridica de pe scaun. Din nou se aducea vorba de ea, iar asta il enerva.

-Vrei sa afli ce e asta, nu? O tehnica de lucru. Una buna si sigura. Iar pe asta se bazeaza businessul. Si da, am adus-o pe Angel inapoi la lucru fiindca am nevoie de ea. Clar? Acum poti pleca, am niste treaba.

-Bine.

Barbatul iesi. Aiden mai astepta un pic si scoase din sertar o fotografie. In ea erau un barbat si o femeie care zambeau. El privi fotografia si zambi. Erau parintii lui.

„Mama, tata, multumita voua acum conduc un imperiu. Si totusi imi lipsiti foarte mult. Nu doar mie. Stii de fiecare data cand o vad pe Amy zambind te vad pe tine, mama, sunteti ca doua picaturi de apa. Si Luke, micul meu campion tot vrea sa se mai joace cu tine, tata. Iar, mie, mie imi lipsiti enorm. Va iubim."

Aiden saruta fotografia si o puse pe birou. Desi nu a fost niciodata genul de baiat care sa fie interesat de afaceri, acum statea in fotoliul uneia dintre cele mai mari companii. Moartea parintilor lui l-a afectat enorm, iar asta l-a facut sa uite de cei pe care inca ii mai are alaturi. Timpul insa trecu si intelese ca trebuie sa aiba grija de sora sa, de fiul sau si sa continuie sa traiasca, pentru ei. De fapt doar ei i-au mai ramas. Pe fata lui se observa o urma de nostalgie. Ii era cu adevarat dor de parintii sai. Insa hotari sa iasa din amintiri si sa plece la cafenea. Nu stia de ce insa acel loc il atragea intr-o oarecare masura.

Amy si Angel au luat o mica pauza de masa. Brian li se alatura. Avea la el o cutie mare cu dulciuri. Amy curioasa din fire intreba repede:

-Pentru cine e cutia?

-Pentru Angel.

-Pentru mine?

-Da, prin ea vreau sa-ti multumesc ca desi ai fost „asaltata" sa spun asa de Aiden, ai acceptat sa te reantorci.

Brian ii inmana cutia, iar Angel ii multumi. O deschise si ii servi si pe cei doi. Au inceput sa vorbeasca si sa rada. Insa tot cheful le fu stricat de Aiden care il telefona pe Brian. El se scuza si raspunse.

-Ce e?

-Ei bine vin la cafenea. Am nevoie de niste dosare, da?

-Ok, astept.

Cu aceste cuvinte inchise. Fetele auzira, iar Amy se schimba la fata. Nu dorea ca Aiden sa o vada. Asa ca il anunta pe Brian ca pleca. Isi lua ramas bun de la Angel si iesi din local. Angel nu intelegea de ce lui Amy ii e asa frica sa o vada acel infumurat aici. Lasa totusi gandurile la o parte si se ridica de la masa. Desi mai avea timp de odihna nu mai dori sa manance. Numele infumuratului ii strica tot cheful.

Destinul conduce jumătate din viața unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul.



Îngerul meuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum