Îngerul meu

Capitolul 20

Dimineata Angel se trezi devreme. Parea cea mai frumoasa dimineata. Il saruta pe frunte pe Luke si se ridica din pat. Cobori jos pentru a pregati masa. Desi putea pune numai acele prajituri si tortul stia ca cel mic trebuie sa manance si altceva. Asa ca hotari sa faca o omleta cu o salta. Incepu sa pregateasca salata.

-Buna dimineata.

Auzi glasul lui Aiden, care era pe jumatate adormit. Il privi cum ia un mar si se aseaza la masa.

-Buna.

-Te ajut?

-Daca stii sa faci o salata, da.

Aiden lua cutitul si incepu sa taie legumele, in timp ce Angel avea grija de omleta. Era sambata asa ca se puteau limita. Nu se grabeau nicaieri. Dupa un timp il vazu pe Luke care veni somnoros in bucatarie. Ii saluta pe cei doi apoi se aseza cuminte la masa.

-Tati, mami, unde sunt prajiturile mele?

-Mami?

Aiden intreba socat. Crezu ca ieri i se paru.

-Da. Ingerasul mi-a dat voie sa-i spun asa.

-Bine. Ingerasule, noi vorbim mai tarziu.

Angel confirma si le intinse celor trei cate o farfurie. Se aseza si ea pentru a manca. Luke incepu sa povesteasca diferite povesti, ceea ce-i facea sa mai scoata vreun cuvant. Fetei ii parea rau ca ii dadu voie baietelului sa-i spuna asa. Era sigura ca Aiden e furios pe ea. Cand vazu ca Luke termina sa manance puse pe masa prajiturile, si o felie de tort, apoi dori sa plece. Nu dorea ca el sa tipe la ea.

-Nu ramai?

-Nu, trebuie sa plec.

-Ba nu, trebuie sa vorbim, apoi pleci. Luke, mananca, eu imediat ma intorc.

Aiden se ridica si iesi cu Angel afara. O privi nervos. Apoi o apuca brutal de brat.

-Cine ti-a dat dreptul sa devii mama copilului meu, cine?

-Eu...

-Tu ce? Macar ai idee ce ai facut?

Angel nu mai suporta. Chiar nu dorea sa fie insultata de el. Mai ales din draga dimineata. Asa ca hotari sa-i raspunda pe masura.

-Ce am facut? I-am oferit copilului o speranta. Pe cand tu nu ii gasesti o mama, am decis sa fiu eu mama lui. Acum ce vei face? Sa-ti spun eu. Nimic.

Se trase din stramsoarea lui si pleca. Nu avea de gand sa-l mai asculte. Cine se credea? Acum nici nu mai regreta ca si-a incalcat promisiunea. Un astfel de om nerecunoscator nu merita. Credea ca el chiar s-a schimbat. Insa parea ca nu are nici macar un pic de dreptate. A ramas acelasi nesuferit pe care l-a intalnit cu ceva timp in urma. Nici macar nu observa cum ajunse in dreptul blocului unde traia. Se schimba de haine si pleca la cafenea. Macar a doua zi putea sta acasa. Era deja ora zece si un sfert cand ajunse. Insa asta nu o mai interesa. De dimineata avea un amestec ciudat de sentimente. I se parea ca ceva rau se va intampla.

Aiden era plin de nervi. Nu isi dadu seama cum de ea putu sa ii raspunda in asa fel. Mai ales din moment ce ea gresi. Cum ar putea ea fi mama copilului lui? Cum? Cand ea e singura un copil. Era atat de incurcat incat hotari sa se odihneasca. Ca mai apoi sa poata gandi cu mintea libera. Pleca in camera sa se relaxeze, insa Luke veni la el.

-Tati, unde a plecat mami?

-Mami? Care mami? Luke intelege ea nu e mama ta. Nu e! E doar o straina!

Aiden incepu sa tipe din toti plamanii. Micutul se sperie si incepu sa planga. Cand Aiden dori sa-l atinga el se indeparta. In acel moment in camera intra Amy care era extrem de furioasa. Il lua de acolo pe Luke si il duse in camera lui, unde cu greu il linisti. Apoi se intoarse furioasa la el. Nu il gasi in camera asa ca fu nevoita sa-l mai caute. In cele din urma il gasi la el in birou. Avea in mana un pahar de whisky. Imediat il lua.