Îngerul meu

Capitolul 26

Cum se desprise din sarut Angel il impinse de pe ea. Nu din cauza faptului ca nu i-ar fi placut, ci din cauza ca nu era pregatita.

-Aiden, ce faci?

-Angel...

-Nu, taci! Lasa-ma! Te-am considerat altfel, ca un prieten, pe cand tu...

Aiden incerca sa se apropie de ea, insa nu reusi. Ea doar il impingea departe. Cu lacrimi in ochi pleca de acolo. Suna la un taxi, care spre fericirea ei veni repede. Ii dadu adresa si porni spre casa. Era extrem de confuza. Pana azi l-a respectat si l-a considerat un prieten, insa niciodata ceva mai mult.

Aiden era nervos, nu ar fi crezut ca il va respinge. Nici macar nu avu ocazia sa-i spuna ce simte. Ii venea sa urle. Urca in masina si pleca spre un loc mai retras. Incepu sa tipe si sa loveasca unele lucruri care erau in calea lui. Nu isi putea da seama cu ce a gresit. De ce l-a respins? Oare ea chiar nu simte nimic? Trebuia sa afle.

Dupa ce ajunse acasa, Angel incepu sa planga mai tare. Nu stia de ce, insa simtea nevoia sa se descarce. Pentru prima oara se simtea atat de confuza. I se parea ca greseste. Totusi nu se simtea pregatita. Vazu cum telefonul ii lumina, semn ca primi un mesaj. Era de la Aiden:

„Uitate pe fereastra."

Prin furtuna ce se starni putut sa observe masina lui. El imediat iesi. Ploaia incepu sa-l ude destul de tare. Ea doar pleca de la geam. Nu dorea sa-l vada. Telefonul incepu sa-i sune. Raspunse rapid.

-Aiden, ti-am spus deja ce am avut de spus. Atunci de ce ai mai venit?

-Angel...

-Nu! Pleaca si nu organiza un circ.

-Ba nu. Nu plec fara sa iti spun ce am de zis. Asa ca alege ori vii sa vorbim, ori vin eu. Alegerea e in mainile tale.

Apoi ii inchise. Angel lua o umbrela si iesi repede. Parca vremea se starni impotriva ei. Deschise umbrela si se apropie de el. Costumul lui era extrem de ud.

-Aiden, ce faci? Ce vrei sa demonstrezi? Chiar nu vrei sa ma lasi?

In acel moment Aiden o lipi de el. Desi incepu sa se zbata in bratele lui, puterea ei nici nu se compara cu a lui.

-Angel, asculta-ma, doar odata. Apoi cum vei spune asa va fi. Daca vei vrea voi disparea din viata ta. Insa da-mi sansa sa vorbesc.

Brusc umbrela ii zbura din mana. Asa ca Angel il trase in scara blocului.

-Aiden, te rog! Nu...

El o lipi de perete si ii astupa buzele. Pentru inceput sarutul fu unul simplu ca mai apoi sa-i muste buza, primind de la ea un geamat. Incepu sa o sarute cu mai multa forta si pasiune. Apoi se desprinse de ea.

-Sper ca te-ai linistit. Acum eu voi vorbi si tu vei asculta. Deoarece ceea ce voi spune va schimba viata amandurora. Pana acum mi-a fost frica sa recunosc acest lucru mie insumi, dar astazi nu-mi mai este frica. Te iubesc, Angel! M-am indragostit de tine.

Angel dori sa se indeparteze, insa nu reusi. Il privi socata. Nu-i venea sa-si creada urechilor.

-Nici macar nu stiu cum, de ce, insa stiu ca m-am indragostit de tine. Faptul pentru care te-am scos in oras, era asta. Am dorit sa iti spun cat de mult te iubesc. Insa ai plecat. Acum doresc sa stiu doar un lucru. Nu-i asa ca ma iubesti si tu?

-Nu! De ce ai aceasta impresie? Nu simt nimic pentru tine. Nu te iubesc!

Cuvintele ei rapide au venit ca un cutit aruncat asupra lui. Nu s-ar fi asteptat la asa ceva.

-Nici un sentiment? Nu acesta e adevarul! Angel, vad asta in ochii tai! Desi eram insensibil si rautacios erai cu mine, iar acum spui ca nu simti nimic pentru mine.

Cuvintele lui erau pline de durere. Nu ar fi crezut ca ea ii va face asta.

-Acum te rog sa pleci. Nu mai sta aici.

-Bine! Angel, tu nu ai sentimente pentru mine, insa eu am. Si acesta e adevarul.

-Nu, Aiden, de ce nu intelegi?

-Eu nu inteleg? Cat timp te vei mai minti singura? Macar odata pune-ti intrebarea, atunci vei afla toate raspunsurile.

-Deja am toate raspunsurile. Si pot sa afirm tare si clar ca nu te iubesc!

-Nu! Minti! Nici macar nu stii ce inseamna sa iubesti! Iubirea nu vine gata facuta, ea se construieste cu timpul. Ea vine la persoana potrivita. Iar tu nu poti sa o negi. Iar faptul ca te iubesc arata ca asta vrea si destinul! Angel, adevarul e ca si tu ma iubesti, insa nu-ti dai seama. Dar o vei face. Iti este frica, iar din aceasta cauza nu vrei sa accepti. Iti este frica de adevar. Angel, in acel sarut erau toate sentimentele mele pentru tine. Tot ceea ce iti spun vine din inima mea. Stiu ca si tu ma iubesti, inima iti spune acest lucru, insa nu vrei sa o asculti. Acum e randul tau sa te gandesti, fericirea ta e alaturi de mine sau departe de mine. Doar odata, intreaba-ti inima.

Nu ii mai spuse nimic si pleca de langa ea. Ploaia rece il uda complet, insa nici nu-i mai pasa. Cuvintele ei nu-i ieseau din cap. Era imposibil sa nu-l iubeasca. Ea era deasemenea bulversata de tot ceea ce se intampla. Toate lucrurile spuse de el, pareau de neinteles pentru ea. Nici macar nu stia daca sa-i dea sau nu dreptate. Cert era ca dorea sa se elibereze de stres si sa se culce. Dorea sa uite de tot. Spera ca toate cele intamplate sa fie doar un vis urat.

Dimineata veni extrem de repede. Privi pe fereastra, iar ceea ce vazu o facu sa o treaca fiorii. Masina lui Aiden inca era parcata jos, semn ca el nu pleca. Cobori in cea mai mare graba fara sa tina cont de nimic. Cand o vazu iesi si el.

-Doamne, Aiden, ce cauti aici?

-Angel, ce spune inima ta?

-Esti nebun? Ai ascultat ce ti-am spus? Pleaca de aici!

-Pana nu aud raspunsul nu plec. Ce spune inima ta?

-Nu! Inima mea spune nu! Pana acum te-am privit ca pe un prieten, iar asta nu se va schimba.

Cuvintele ei au fost ca niste lame. Acum stia ca trebuie sa stea departe de ea.

-Bine! Daca asta e raspunsul tau voi pleca. Voi pleca din oras pentru totdeauna, iar tu nu vei mai auzi de mine. Asa ca decide pentru ultima oara. Vei da o sansa relatiei sau ma vezi pentru ultima oara. Decide!

Ea ramase in acelasi loc privind cum pleaca fara sa-i spuna nimic. Nu-i venea sa creada. Acum totul incepu sa se complice extrem de tare. Aiden ajunse acasa, iar Amy il privi suspicios.

-Deci unde e iubita ta?

-Amy fa-ti bagajul, in doua zile plecam din acest oras.

-Cum? Aiden ce s-a intamplat? E din cauza lui Angel?

-Nu! E din cauza mea! Fiindca eu sunt un prost, iar ea nu ma iubeste!