Îngerul meu

Capitolul 45

Dupa 7 luni

Spitalul central era acaparat de ziaristi. Vestea ca Angel fu adusa la spital fiindca trebuia sa nasca ii puse pe toti in garda. Travaliul dura aproape cinci ore. Aiden statea ca pe ace. Din cauza stresului si a nervilor se lua la harta cu niste medici, pana Brian il linisti, iar Ryan isi ceru scuze in numele lui. Toti erau alaturi de el. Desi era trecut de doisprezece, Luke statea alaturi de Amy si verisorul sau. Amy nascu cu putin timp in urma. Avea un baiat extrem de frumos. Robert. Acum isi dadea seama ce greseala era sa faca daca o punea sa faca avort. Se trezi din visare cand Luke il trase spre el. Privea ochii speriati ai copilului.

-Tati, cand o vom vedea pe mami?

-In curand. Insa tie nu ti-e somn?

-Pana nu o vad pe mami nu ma culc.

Aiden isi imbratisa fiul si ii zambi. Se aseza langa Amy si o privi. Oboseala se citea pe chipul ei. Asa ca se indrepta spre Brian care astepta langa usa impreuna cu Ryan.

-Frate, Amy e obosita. Ar fi bine sa o duci acasa.

-Bine, Amy hai sa plecam. Esti obosita. Si lui Rob nu-i prieste aici.

-Dar...

Cuvintele ramas in aer cand un doctor iesi din sala. Toti asteptau vorbele lui. Parea ca timpul se opri in loc pentru fiecare. Doctorul se apropie de Aiden si il privi. Barbatul se ruga ca totul sa fie bine.

-Domnule va felicit. Aveti niste copii minunati.

In acel moment mici lacrimi i-au parasit ochii. Acum putea spune ca e cu adevarat fericit. Doctorul pleca, iar fiecare veni sa-l felicite. Insa Luke se apropie si il intreba:

-Putem merge sa-i vedem?

-Desigur.

Aiden il lua de mana si intra in salon. Angel avea lacrimi in ochi si privea cei doi ingeri care se aflau in bratele ei.

Cand Aiden vazu copii ii lua imediat in brate. Isi aminti de momentul in care veni pe lume Luke. Privi si il vazu cum o saruta pe Angel pe frunte. Asa ca se apropie si ii puse pe micuti alaturi de mama lor. Pe cand Luke ii invita pe ceilanti inauntru, el ii lua fata in palme si o saruta tandru. Prin acel sarut ii multumea pentru minunatele fapturi carora le-a dat viata. Isi lipi fruntea de a ei si ii saruta nasul.

-Multumesc, multumesc enorm.

-Aiden...

Brusc niste aplauze s-au facut auzite. Cei doi si-au indreptat privirea spre cei care intrau. Acum cei doi puteau spune ca sunt fericiti cu adevarat. Au tot ce si-au dorit. Fiecare in parte incepu sa o felicite pe noua mamica, in timp ce Luke se juca cu cei doi gemeni. Brusc o intrebare ii strabatu mintea copilului.

-Mami, tati insa cum ii cheama?

-Buna intrebare. Ce ai spune daca le-ai pune tu nume? Angel e bine asa?

Fata accepta fericita. Privi copilul cum incepu sa gandeasca, insa apoi vorbi.

-Pe surioara mea o va chema Alexa, iar pe fratele meu il va chema Mike, e bine?

-E minunat.

Cei doi parinti au fost luati prin surprindere. Chiar acele nume le aveau si ei in gand. Au zambit fericiti si si-au indreptat toata atentia spre cei doi copilasi. Dupa ce au avut o discutie cu medicul, Aiden a reusit sa o ia acasa. Casa era toata aranjata pentru cei doi noi proprietari. Era spre dimineata, asa ca i-au culcat pe copii.

Era o priveliste incantatoare. Apoi Angel ramase langa Luke pana ce acesta adormi. Cand se intoarse isi zari sotul privind pe fereastra. Afara ningea. Iar peisajul era mirific. Aiden o trase langa el si o saruta lung si aparat. Apoi o intreba:

-Iti mai aduci aminte cum ne-am intalnit?

-Cum as putea uita? Am dat peste tine, apoi ne-am intalnit iar si iar. De parca destinul nu a vrut sa mi-l trimita pe Johnny Depp.

-Regreti?

-Cum as putea regreta? Mi-am intalnit marea iubire, mi-am facut prieteni. Am un fiu frumos si inteligent si doi gemeni care topesc inima tuturor.

-Ai dreptate. A fost cea mai frumoasa zi. Iar acum tu esti ingerul meu. Si te iubesc.

-Si eu te iubesc.

Familia nu este un lucru important, este totul.

The end