Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 19: Liniștea din pădure

Camy simți o prezență străină în cameră. La început, simțurile ei adormite erau mult prea leneșe pentru a-l sesiza, dar apoi se trezită mai bine. Prima dată, crezuse că i se pare că este privită, crezuse că visează. Când auzi o altă pereche de bătăi de inimi pe lângă cele ale ficei sale, se convinse că cineva era cu adevărat în cameră. 

După ce se gândi o secundă dacă să pornească un atac sau să aștepte o mișcare, își consultă și celelalte simțuri. Nasul îi intră în funcțiune de îndată, iar ea se trezi îmbătată de un miros familiar și plăcut. Inima ei bătu cu putere în timp ce un surâs îi apăruse pe buze. Fără să mai stea măcar o secundă pe gânduri, se răsuci în patul pe care îl împărțea cu Alice. Fiica ei dormea liniștită cuprinsă de un somn fără vise, în timp ce ea se trezise pentru a trăi unul. 

Deși se mișcase grăbită pe sub moliciunea așternuturilor, nu scoase nici un zgomot. În câteva secunde era în picioare în fața bărbatului care îi făcuse viața un iad și un rai, în etape diferite sau simultan. Acum era pe punctul de a trăi acel rai cucare fusese învățată pentru mult timp.  Își puse mâna dreaptă pe pieptul lui și se ridică puțin pe vârfuri pentru a ajunge la buzele mult râvnite. Chiar dacă erau aspre și uscate, ea le savură din plin atunci când le gustă și le mângâie. Când soțul ei își puse mâna pe talia sa și o trase mai aproape de trupul lui obosit, știuse că și el își dorește ca trupurile lor să se unească încă o dată. 

Pentru câteva secunde uită de tot ceea ce se afla în jurul lor. Uită de faptul că fiica ei aflată foarte aproape de depresie dormea în pat, de dimineața târzie, de faptul că perdelele erau trase neglijent, uită chiar și de pământul de sub picioare.

Când simți că rămâne fără aer, înterupse sărutul. Se depărtă de el doar cât să îl poată privi în ochii albaștrii, îi zâmbi. Mâna ce o duse la ceafa lui începuse să urce spre părul brunet. De îndată ce ajunse în podoaba sa capilară, începuse să îl mângâie satisfăcută. Începea să îi iubească tot mai mult trăsăturile ce îl făcuseră bărbatul ce îl avea în prezent lângă ea.

– Mi-ai lăsat un cadou foarte neplăcut în dimineața asta, când nu te-am găsit în cameră, îi șopti el.

Zâmbetul lui Camy pieri de îndată ce își aminti de Alice și de noaptea trecută. Ochii ei se umplură de îngrijorare și primi un imbold de a se elibera din brațele lui. Îl împinse și înconjură camera până când ajunse în dreptul patului. Își privi fiica cu nostalgie și oftă în timp ce o privea cum se reface. Chipul ei avea urmele plânsului în vreme ce tenul îi pălise. Dormea ghemuită, iar poziția ei dădea senzația că cere afecțiune. Ea știa de cât de multă nevoie avea fiica ei de iubire. Rămase un gol imens în sufletul fiicei ei, unul ce trebuia completat cu dragostea celorlalte persoane din jur. În claitatea ei de mamă, Camy era pregătită să completeze cât mai mult, era sigură că și Ben era la fel de pregătit, acum mai rămânea doar restul persoanelor.

De îndată ce simți mâinile lui pe umerii ei știuse că nu doar ea sesizase schimbările.

– Ce s-a înâmplat? întrebă Ben șoptit.

– Nu știu nimic sigur, dar am impresia că Christopher s-a despărțit de ea, sau e pe cale să o facă. 

Îl simți încordându-se și îl auzi cum expiră zgomotos. Știa ce înseamnă asta și cât de mult trebuie să îl liniștească. Se întoarse și îl îmbrățișă. Ben îi dădu un sărut pe frunte și o îmbrățișă mai strâns.

– Nu mi-a spus nimic, dar nu știu ce altceva să cred.

Ben inspiră adânc.  Camy știa că mirosul de sânge vărsat cu o seară în urmă încă era puternic în cameră și se aștepta ca el să pună întrebări.