Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 41: La un bol de cereale

Camy sări speriată și se transformă de îndată. Abia ajunseseră de câteva minute, că ea își revenise. Nu părea să mai aibă semne pe corp de pe urma luptei, atât de repede se mișca. Se ridicase ca un fulger, iar apoi se transformă mai repede decât credea cineva că este posibil. Deși era foarte periculos o asemenea transformare grăbită, ea nu prezenta nici un semn că ar fi pățit ceva.

Se ridică în picioare și se roti ca să îl vadă pe Ben, sau lupul ei negru mult adorat. Inima îi bătea nebunește și era foarte agitată. Înainte ca ea să fie izbită de piciorul lui Jeff, el fusese aproape ștrangulat și aruncat în spate, departe de pentagramă și de ei. Trebuie să fie prin apropiere, era imposibil ca șoțul ei, iubitul ei alpha, să fi rămas în urmă.

Avea corpul plin de vânătăi, iar arcada dreaptă îi era spartă și îi curgea destul sânge încât să îi coloreze partea dreaptă a feței cu roșu. Mai multe tăieturi și pete de sânge erau pe picioarele și abdomenul ei. Nu părea să o deranjeze nici o secundă faptul că se mișca goală pușcă prin fața unui grup de oameni. După ce trăise atâta timp în haită, se antrenase cu ei și luptase, se obișnuise cu senzația de a avea trupul gol în fața unor persoane. Nu se simțea incomod, și nici nu încerca să se acopere. Orice fărâmă de energie ce o mai avea se îndrepta spre un singur lucru, găsirea lui Ben.

Alice se așteptase ca ea să își revină repede, îi spusese instinctul, așa că transformarea mamei sale nu o luase prin surprindere. Aruncase peste ea o pătură cât să îi acopere corpul, dacă ea nu era pudică, nu însemna că trebuia să o vadă abolut toți.

Camy nici nu părea să observe că cineva o acoperise. Continua să se miște prin casă în căutarea lui Ben. Dădu de mai multe ori târcoale camerei, crezând că soțul ei se ascunde, rănit și leșinat, după unul dintre piesele de mobilier.

− Unde e? întrebă Camy, agitată și speriată.

Privea în jur cu repezeală, abia dacă putuse să o observe pe Alice și graba ei de a o acoperi cât mai mult.

Nu îl găsise. O prinse pe Alice de umeri și o speriase pentru o secundă. Pătura îi alunecă puțin de pe umeri, dar ea nici nu observă. Mintea ei se concentra asupra unui singur lucru, găsirea lui Ben.

− Unde e? Unde s-a dus?

Era atât de agitată încât Alice nu știa cum să îi spună adevărul. Teama ce o vedea crescând în ochii mamei ei o făcea să se simtă vinovată că nu făcuse nimic, că doar stătuse acolo și privise. Starea ei de agitație se transmitea și la ea, dar era o agitație dureroasă.

Nu îi spuse nimic, în schimb încercă să își aleagă cuvinele, deși era un lucru extrem de dificil să anunțe, cel mai probabil, că Ben era mort. Dacă a rămas în urmă nu mai putea fi în viață, era jucăria lui Jeff acum.

− Camy...

Intervensie Caden, forțând-o să îi dea drumul Aliciei. Camy se încăpățână să își țină fiica, iar degetele i se făcuseră albe în timp ce aproape că o învinețea. Nu avea să îi dea drumul până ce persoana care văzuse totul nu îi spunea unde este Ben al ei.

Caden apăsă un punct de pe mâinile ei, iar toată puterea cu care o ținea pe Alice se risipi. Se întoarse spre protector și aproape îi mârâi de furie. Privise doar o secundă în ochii lui, ochii albaștri pe care îi avea și Ben, și înțelese ceea ce ea nu-și dorise să audă.

Clătină din cap grăbită, în timp ce ochii o înțepau. Toată furia ei se risipi, transformându-se în lacrimi și durere. Se încăpățână să fie puternică, măcar pentru copii ei.