Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 48: O ultimă tortură

Al doilea capitol pe ziua de azi, unul destul de lung si pe inima mea.... SUNT IN FORMA!

Când se văzu în faţa unui pat mare, alb şi gol, Camy simţi un junghi în inimă. Ultima dată când a intrat în acea cameră a fost însoţită de Ben. Amintirea prezenţei lui îi rupse sufletul. Ştia că dacă ar fi mers într-un alt dormitor la fel s-ar fi întâmplat, dormitoarele semănau izbitor între ele.

Se schimbă rapid în haine curate, ignorând cât se poate de mult senzaţia că era privită şi singurătatea acută ce o încerca. Avu grijă să-şi pună hainele murdare într-un coş pentru rufe. Nu se mai obosi să facă un duş, pentru că senzaţiile i s-ar fi accentuat, iar dorul ar fi sfâşiat-o. Ştia că dacă ar fi păşit în cabina de duş amintirile ar fi copleşit-o. Era prea vulnerabilă în momentele de singurătare, iar sufletul ei deja rupt tânjea după prezenţa lui, tânjea după soţul ei.

În vremurile apuse, cu mult timp în urmă, obişnuia să petreacă foarte mult timp transformată în lup. Atunci când nu era de găsit nicăieri prin haită sau prin pădure, toată lumea ştia că ea era plecată la "plimbare". Era mereu furioasă şi putea fi asemănată cu o bombă cu ceas. Mereu era pe punctul să explodeze şi să pocnească pe cineva, să rupă nişte oase sau să lase pe cineva inconştient. Reputaţia ei de persoană foarte violentă se răspândise mai rapid decât crezuse cineva că este posibil. Ajunsese să fie cunoscută de foarte multă lume, iar toţi cei din haită o evitau din cauza nervilor ei uşor de iritat.

În zilele călduroase, petrecea şi mai mult timp în forma de lup. Era atât de atrasă de acea stare de animal, de modul în care se mişca şi acţiona şi de simţurile ei duse până la extrem, încât nu mai conta nimic. Petrecea zile întregi transformată astfel, zile întregi fără să revină la forma umană, zile întregi fără ca ea să fie văzută. Ceilalţi vârcolaci evitau pădurea din cauza ei şi se transformau doar din necesitate pură. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de ea atunci când era transformată, nici măcar conducătorul haitei. Toţi se gândeau la acelaşi lucru: dacă ea era atât de violentă în forma umană, ce putea face transformată în lup? 

În zilele de şcoală se transforma mereu de îndată ce ajungea acasă. Durerea transformării, oasele ce pocneau şi, mai ales, acea senzaţie de uşoară panică, reprezentau o eliberare pentru ea. Transformările deveniseră o necesitate mult râvnită, o durere necesară nervilor ei întinşi la maxim şi greutăţii din piept. Nimeni, nici un vârcolac dornic sau nu să o înţeleagă, nu ştia ce se petrece cu violenta Camy. Nimeni nu părea dispus să încerce să se apropie de ea.

Trecuseră ani, ani mulţi, iar ea fusese evitată de întreaga haită. Nimeni nu vorbea cu ea, dar toţi se temeau de ea, nimeni nu îndrăznea să meargă lângă ea şi refuzau să-i iasă în cale. Se putea spune că este un vârcolac fără haită. Se plimba singură, vâna singură, trăia singură. 

Obosită, se întinse în pat. Muşchii ei percepuseră contactul rece într-o secundă, iar o amintire, una foarte timpurie, veche, îi trecu prin faţa ochilor.

Era o zi caniculară, nimeni nu îndrăznea să stea afară, toţi se ascundeau prin case. Rămase singură în pădure, exact aşa cum îi plăcea, si merse la vânătoare. Alergase ore bune înainte de a putea simţi un miros, iar atunci când o făcu nu se gândi de două ori înainte de a merge în acea direcţie. Mirosul provenea de la un iepure, unul curajos, dar ghinionist.

Alergase după el, jucându-se, multe minute. Îl fugărea, îl făcea să alerge în ce direcţie voia ea, şi îl prindea. După ce îl ţinea în ghiarele ei câteva momente, îl elibera şi îl lăsa să fugă. Se jucase cu acel iepure mult timp. Până ce căzuse de pe o stâncă direct în apa rece de sub. Impactul o făcuse să se transforme rapid, atât de rapid încât nu conştientizase ceea ce se petrecuse. Ieşi la suprafaţă cu o mică urmă de spaimă, nu se aşteptase la o apă aşa de rece într-un asemenea sezon călduros. Se uită în jur după iepurele buclucaş, dar nici urmă de el. Nasul îi era înfundat de apă, iar mirosul iepurelui nu putea fi simţit de jos, de sub stânci. Apa era destul de adâncă, dar ea ştia să înoate foarte bine. În timp ce se îndreptase spre cel mai apropiat mal, realiză că era transformată. Zilele ei lungi petrecute în forma de lup se risipiseră din cauza unui iepure.