Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 20: Doar o joacă nevinovată

După mai multe ore de nesomn, Calla se ridică în șezut. Era în camera ei din cabana ce se afla în pădure și se chinuise în ultimele patru ore ca să adoarmă. În ciuda strădaniei sale, somnul nu o luase nici măcar o secundă, doar zăcuse întinsă în pat, privind la grinzile din tavan. Băuse o cană mare de lapte, un ceai de mac și mai multe plante menite să o adoarmă, dar nimic nu funcționase. Pur și simplu nu putuse să se odihnească, iar trupul ei rămase la fel de treaz și epuizat.

De îndată ce hotărâse să facă o plimbare, își luă hanoracul mare și negru ce îi trecea peste fund și părăsi dormitorul ei. Avea o pereche de pantaloni scurți pe ea, și deși se gândise de mai multe ori să se schimbe, rămase îmbrăcată la fel. Abia când ajunse în dreptul ușii își dăduse seama că era posibil să i se facă frig, dar era deja mult prea târziu pentru a se întoarce, iar ea nu mai avea chef de o excursie în dulapul cu haine.

De îndată ce pășise dincolo de pragul casei, simți aerul rece înavându-i plămâii. Senzația de frig ce o încercase o socotise de îndată ca efect secundar al căldurii din dormitorul ei, avea să se încălzească de îndată ce se va pune în mișcare.

Porni prin pădure fără a avea un scop anume, tot ceea ce își dorea să facă era să se plimbe și să se relaxeze. Credea că în urma acestei mici plimbări va reuși să adoarmă, mâine o aștepta o zi destul de încărcată, avea de gând să afle mai multe despre familia ei și modul în care existența sa ajunse să fie posibilă. Știa și ea, asemeni tututor celor care o vizitaseră, că era imposibil ca un vampir să procreeze, dar totuși Jeff o făcuse, existența ei era dovada vie a acestui fapt. Împreună cu Mia și Katherine va afla cum se întâmplase acest lucru.

În timp ce șlapii ei roz lipăiau pe pământul rece și umed, gândurile o purtau la sora ei. Părul foarte roșcat al Miei și pistruii de pe față o făcea să creadă că este rudă cu prietenul ei, nu cu ea. Ochii ei erau verzi, în timp ce și ai lui erau verzi, dar mai strălucitori. Și sora ei are ochii de aceeași nuanță, ceea ce o făccea să se gândească la o posibilă legătură de sânge între ea și Rèchar. Când i se spuse că Mia este sora ei, nu îi venise să creadă. Nu știa mai nimic despre părinții ei, majoritatea amintirilor sale legate de copilărie, de orice lucru, oricât de mic, erau date uitării, totul era negru în trecutul ei, nici o umbră de lumină, nici o amintire.

Ajunse într-un loc cunoscut, un trunchi de copac căzut de zeci de ani de zile ce îi servise în repetate rânduri drept scaun. Acum rolul acelui copac devenise încă o dată trebuitor. Se așezase pe un loc acoperit de verdeață și își întinse corpul. Câteva minute mai târziu, auzi câteva pocnituri de oase și se încordă de îndată. Acele sunete nu veniseră deloc de la ea. O altă persoană le produse, o altă personă era în pădure.

Se sperie de îndată și scurtă cu privirea împrejurimile. Nu văzu nici un trup, nimic suspect, dar acele pocnituri nu încetaseră nici o secundă. Încă speriată, se lăsă condusă de instincte și trase adânc aer în piept. Un miros puternic de sudoare, nervozitate și ceva necunoscut o făcuse să se cutremure. Așteptă câteva minute pentru a vedea ce se întâmplă, era curioasă dacă cealaltă persoană avea de gând să o atace și se apropia sau doar rămânea într-un singur loc, ar fi văzut-o sau ar fi auzit-o. Ceea ce o speriase nu se mișcase deloc din locul în care stătuse inițial, atunci când fusese descoperită. O altă pală de vânt îi aduse o sporire a nervozității și a sudorii ce o simțea în aer. Acum era sigură că indiferent cine mai era în pădure, era un intrus. Curioasă de ceea ce se întâmpla și conștientă de pericolul la care se expune, se hotărî să urmărească acel miros. Știa că dacă va interveni ceva, dacă va fi atacată, va fugi de îndată spre casă, viteza de vampir o putea asigura că va scăpa nevătămată.