Capitolul 24: Gelozie

1.6K 157 57
                                    

Dragilor, sariti peste greselile de gramatica (semintele mele) si... nu vatamati pe nimeni!

Pe măsură ce bătăile inimii ei începuseră să devină tot mai rapide, o furie oarbă o cuprinse. Crezuse că avusese dreptate, crezuse în Christopher și în iubirea ce i-o purta, crezuse că îi va fi fidel. Crezuse că nimic nu îi va putea despărții, dar acum stătea și privea cum iubitul ei îmbrățișează o altă fată, imediat ce o sărutase.

Asemeni unui taur furios ce i se arată o capă roșie, Alice mârâi și se pregăti de atac. Auzi din spatele ei vocea lui Réchar, dar glasul era mult prea departe de mintea ei pentru a-l și înțelege. Nimic nu mai conta pentru ea acum, nimic înafară de ceea ce avea în fața ochilor.

Mârâi și mai tare, deși știa că ar fi trebuit să atace mai repede pentru a-și atinge noul scop. Îl văzuse pe Chris, pe jumătate dezbrăcat și palid, iar sângele din vene i se înfierbântă. Îl văzu cum se depărtează de Calla și o trage în spatele lui, gestul o răni la fel de tare precum sărutul ce îl văzuse.

Până în acel moment, crezuse cu tărie în dragostea pe care Christopher i-o purta și în fidelitatea lui. Nu se așteptase nici o secundă la o asemenea trădare, mai ales din partea lui, după ce trecuseră prin atâtea.

Deși era foarte nervoasă și încordată, nu se putea mișca. Încă spera ca ceea ce vedea să fie doar o iluzie, doar o prefăcătorie a imaginației ei otrăvite de gelozie. Abia când auzi glasul lui, glasul cu care îi șoptise ei de atâtea ori că o iubește!, își dădu seama că nu visează.

–Eu...

Dar era deja prea târziu. Conștientizase că ceea ce vedea era realitatea și se conformase trădării lui. Nu mai avea nevoie de nici o altă explicație, nici o scuză. Ochii nu o înșelau, iar instinctul și inima frântă nici atât.

Scoase un răget scurt și se avântă înainte. Ținta ei nu era el, ci cea cu care înfăptuise acea trădare de cea mai joasă speță. Avea să o ucidă pe Calla, de el se va ocupa mai târziu.

Alergă asemeni unui ghepard în goana după pradă. Nu mai avea nimic de pierdut, doar te câștigat. O rănea pe ea, el avea să se întoarcă la ea și să regrete ceea ce a făcut, îl rănea pe el, avea să îl înveâe minte.

Prima dată a ales să sară asupra lui și să îl doboare, apoi putea face ce vrea. În tocmai cum a plănuit, el nu se așteptase la gesturile ei, deși știa că era nervoasă. A sărit pe el și l-a doborât dintr-o mișcare, trupul lui căzuse asemeni unui sac de cartofi, ceea ce îi produse o foarte mare plăcere.

Ghearele îi erau pe piept, iar botul îi era foarte aproape de fața lui. Mârâise spre el de îndată ce simți cum inima îi pulsează sub atingerea aspra a labelor din față. Știa că îl zgârie și că, probabil, îl făcuse să sângereze, o plată mult prea mică pentru durerea ce o simțea ea. Mirosul lui nu o mai îmbăta de plăcere și relaxare, acum o făcea doar să devină tot mai fioroasă

Auzi un stigăt scurt, dar ea nu avea de gând să îl bage în seama. Nu avea să se lase distrasă din scopul ei. Mulțumită de ochii uimiți ai lui Christiopher, sări înainte și îl abandonă. Cum spusese, avea să se ocupe de el mai târziu, momentan Calla reprezenta o perioritate.

Văzu în fața ei chipul ușor schimbat al fetei șatene, nu a avut nevoie de nici o amintire ca să îi spună că și Calla era o ființă supranaturală. Mirosea ca una, se comporta ca una, și avea chipul schimbat ca una. Era un vampir, iar colții îi erau deja la vedere, era și ea pregătită pentru un atac, în ciuda faptului că îi era frică. Vampirița nu avea de gând să atace, ar fi făcut-o deja, avea de gând să se apere, ceea ce însemna, într-o oarecare măsură, că o invita la atac.

Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)Où les histoires vivent. Découvrez maintenant