Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 49: Dezvăluirea

Capitolul asta trebuia sa vina ieri, dar am fost prinsa cu mai multe treburi si nu m-am putut ocupa de el. 

ASA CUM V-AM SPUS, IN CAPITOLUL ASTA AFLATI CINE E SPIONUL SI CINE E MUSAFIRUL (scriu asa pentru ca sunt unii care cred ca e aceeasi persoana, iar altii care cred ca sunt diferiti) 

Pentru ca am grija de voi si imi place sa va am aproape... nu spargeti nimic (Cunosc pe cineva care si-a spart telefonul din cauza unei carti. Nu fiti ca ea)

PS: Abia astept sa va vad reactile :D

Camy, mult mai odihnită şi mai relaxată, se întinse cât putu de mult în patul mare şi alb. Câteva dintre oasele ei pocniră, iar sunetul îi scoase un geamăt de plăcere şi încântare. Trecuse multă vreme de când nu mai dormise atât de bine, de când nu mai avuse un somn atât de odihnitor sau de când se putuse relaxa suficient cât să nu aibă nici o grijă în primele cinci minute după trezire.

Se întinse încă o dată.

Simţi o respiraţie în ceafă şi se întoarse de îndată, bucuroasă. Gândul că toate cele petrecute erau un simplu coşmar, unul odios, ce trecuse, o făcuse să prindă energie. Când îl văzu pe Caden, întreaga ei fericire se risipi. Entuziasmul îi scăzu, iar agitaţia se instală de îndată. Se împinse în pieptul lui, cautând să stea cât mai departe protectorul cu care îşi înşelase soţul.

- Iar mă respingi? îi spuse el.

Vocea lui era uşor mai groasă, lucru care îi spuse că dormise, nu o spionase ca un pervers, în timp ce doarme.

- Întotdeauna te-am respins.

Caden se ridică fulgerător şi se aplecă peste ea. Camy nu avu timp sa reacţioneaz. Faţa lui era la doar câţiva centimetri, iar mirosul lui îi invadă nările. Ochii lui erau atât de frumoşi văzuţi de aproape încât ea nu se gândi să-l îndepărteze. Erau ciudaţi şi unici, dar atrăgători.

- Dar nu şi atunci când te-am...

Vorbele lui îi amintise de păcatul capital ce-l făcuse alături de protector. Îşi reveni din uimirea ce o avusese când îi văzuse de aproape ochii fermecatori. Îl împinse grăbit şi-l plezni înainte ca el să poată reacţiona. Sunetul ce îi mângâiase urechile făcu o parte din mândria ei să revină.

- Să nu mai vorbeşti niciodată despre aia!

Protectorul rămase câteva secunde cu privirea într-o altă direcţie. Camy putuse să îi vadă, astfel, urma frumoasă ce i-o făcuse. Îi colorase tot obrazul drept, iar ceva din ea spera să rămână multă vreme acolo urma mâinii ei drepte. O enerva modul în care îi vorbise despre ceea ce făcuseră, cu entuziasm şi mândrie, ca şi cum ar fi primit un trofeu. Faptul că-i amintea constant de slăbiciunea ei o făcea să se enerveze şi mai tare.

Atunci când o privi, ochii lui o speriaseră. Nu mai erau acel albastru frumos ce o fascinase, ci erau negri şi cu tente de roşu. Undeva în ochii lui văzu câteva vase de sânge, mult prea proeminente şi îngrozitoare pentru a o face să fie liniştită. Trăsăturile lui se înăspriră, semănând tot mai mult cu un animal gata de atac.

Împietrise, neştiind ce să facă. Teama îi cuprinse corpul, iar o parte din interiorul ei spera că va fi ignorată dacă nu se va mişca. Privea în ochii lui ciudaţi şi îngrozitori, pe măsură ce el se apropia tot mai mult de ea.  Îşi coborâse privirea, temătaore, spre buzele lui. Două mici pietricele albe îi împungeau buza de jos, chinuindu-o. Erau ascuţite, coţii lui erau pregătiţi de un atac. Înghiţise în sec şi aşteptă. 

Atunci când îşi lipise buzele şi o sărutase, teama din ea se înteţi şi mai tare. Nu ştia dacă atinse, din neştiinţă, un punct sensibil sau dacă el o făcuse pentru a o săruta. Înainte să îl vadă în acea ipostază terifiantă nu l-ar fi lăsat să o sărute. Deşi se temea de el, pentru că ştia că nu putea fi la fel de rapidă ca şi el, nu-l sărută. Nu-i răspunse, nu-i oferise această plăcere, chiar dacă el arăta atât de înfiorător încât să o facă să alerge mâncând pământul. Rămase ţeapănă.