Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 50: Departe de siguranta

Daca am calculat bine, mai sunt... 2 capitole pana la final. Sau 3... sau 4. Cine m-a pus sa le numar? Mereu gresesc! Oricum, mai e putin si totul e gata :D

După o pregătire fulgerătoare, o instrucţie a misiuni lor şi mai scurtă şi puţin timp de rDespiro, cei doi demoni le oferiseră putere lui Christopher şi Caden. Simţurile lor deveniseră mai ascuţite, forţa fizică le crescuse, iar agilitatea li se îmbunătăţişe. Puteau vedea în mult mai bine în jur si simţeau mirosurile vagi mult mai puternic.

Vrăjitoarea Katherine şi asistenta ei Mia nu pierduseră timpul stând degeaba şi privind în jur, creaseră o vrajă rapidă de teleportare. Nu ştiau exact unde stătea Jeff, unde se ascunse sau unde va face ritualul de schimb între cei doi vârcolaci. Ceea ce ştiau era magia lui. Chiar dacă erau nevoite să aştepte ca el să înceapă o vrajă pentru a-l găsi, nu se dăduseră bătute. Primiseră ajutor din partea celor doi demoni, mult ajutor, iar puterile lor crescuseră suficient cât să-l poată găsi fără ca el să înceapă o vrajă.

Vraja de teleportare îi transportase într-un loc răcoros şi straniu. Frigul puternic îi surprinse pe toţi, iar zăpada din jur le îngheţase picioarele. Toată lumea se aşteptase la un loc mai prielnic pentru o vraja aşa puternică, se aşteptau la un loc în care să nu existe pericolul unei morţi cauzase de un hazard.

- De ce tocmai pe un munte? întrebă Alexei. De ce nu pe o pajişte pustie? Sau o insulă exotică?

Christopher râse.

- Doar nu crezi că ne-ar lăsa să avem un avantaj, nu?

Din cauza terenului inegal, Dylan căzuse într-o groapă astupată de un strat foarte dens de zăpadă. Se prăbuşi în interiorul până la mijloc. Chris se duse grăbit la el şi îl ajută să se ridice.

- Ce avantaj? întrebă el.

Chris îşi dădu ochii peste cap. Începea să-l enerveze cât de înguşti la minte erau prietenii lui.

- Pe o pajişte ar putea fi încercuit, iar pe o insulă ar putea fi aruncat în apă şi înecat. Aici poate produce o avanlanşă ca să scape de noi.

Camy, singura persoană care nu fusese aşa de surprinsă de locaţia aleasă de Jeff, privi în urmă, spre ceilalţi. Fiecare dintre cei patru vârcolaci masculi au fost teleportaţi în spatele ei, dar ea era cea mai departe de întreg grupul. Fuseese teleportată la marginea unei prăpăstii, dar ea nu se îngrijorase că ar fi putut fi teleportată dincolo de marginea stâncii, direct în prăpastie. Ştia că ar fi surpavieţuit unei căderi aşa de mari şi s-ar fi putut urca înapoi pe munte. Miza era prea mare, iar ea îl voia prea mult pe Benjamin pentru a se lăsa învinsă de atâta lucru.

În faţa ei se întindea un lanţ măiestuos de munţi. Zăpada de pe ei era atât de albă încât lumina ce îi venea în ochii o durea. Deşi ar fi trebuit să-şi ferească privirea, să se întoarcă cu spatele la ei şi să se îndrepte către grup, nu putea. Cerul extrem de albastru, vârful ascuţit al munţilor şi ceea ce părea a fi un lac mai jos de ei, îi atrăgea încontinuu privirea. Combinaţia de culori, aerul rece şi frumuseţea din jur o ducea cu gândul la soţul ei. Priveliştea îi amintea de ochii lui frumoşi şi albaştrii, de modul plin de dragoste cu care o privea în orice moment în care o vedea, sau modul în care se comporta lângă ea. Maiestuos, puternic, cald în interior şi intimidant.

Când îşi aminti de miile de cuvinte nerostite, dar înţelese, ce i le adresase Benjamin, când îşi aminti de dovezile lui de dragoste, simţi un mic junghi în inimă. Îşi aminti de motivul pentru care căzuse în braţele lui Caden, credea că nu este iubită de Ben, dar se înşelase. Acum, când privea la acel moment josnic din viaţa ei, nu putea să-şi dea seama de ce îi cedase lui Caden. Ea mereu ştiuse că este iubită de Ben, dar în acel moment se întâmplase ceva cu ea, gândurile şi inima ei spuseseră acelaşi lucru, că nu este iubită. Fusese...