Îngerul meu

Capitolul 11

Dimineata veni foarte repede. Amy insa nu dormi mai deloc. Ea doar isi imagina viitorul. Acum ca avea o speranta nu ar fi dorit sa o rateze. Stia ca Angel e potrivita pentru fratele ei si pentru Luke. Insa trebuia sa-i apropie cumva. Pentru asta avea nevoie si de Brian. Insa va vorbi cu el mai tarziu. Cobori jos unde mirosea a ceva dulce. Cand intra in bucatarie mare ii fu mirarea cand vazu ca masa era aranjata perfect. Iar Luke deja manca. Isi saruta campionul pe frunte apoi isi saluta fratele. Il lua pe cel mic in  brate si il intreba pe Aiden:

-Cand ai comandat toate astea?

-Nu le-am comandat ci le-am preparat!

-Serios?

Aiden ii zambi, iar Amy gusta din mancare. Era delicioasa, iar dupa gust era cu siguranta pregatita de el. Barbatul trecu si el la masa. Cei trei erau in acel moment o familie unita si fericita. Ceea ce  ii bucura din suflet pe cei doi frati.

Angel deasemenea avea o dispozitie formidabila in acea dimineata. Asa ca hotari ca niste sport de dimineata ar ajuta-o sa-si pastreze dispozitia. Nu se mai gandi de doua ori asa ca porni spre parc, unde avea sa alerge. Asa ca dupa ce alerga jumatate de ora ajunse acasa. Se schimba si manca cateva fructe. Apoi se schimba fiind gata de inca o zi grea de munca. Dupa un drum mai lung decat de obicei ajunse la cafenea. Iar spre mirarea ei Aiden era deja acolo, luand in vedere ca a lipsit total, timp de doua saptamani. Se apropie de el si il saluta zambind. El doar ii copie gestul. Apoi se indeparta. Angel ramase nemultumita, insa nu se deranja. Stia ca Amy trebuie sa vina in curand. Ceea ce o facea mai fericita. Nu dupa mult timp isi facu aparitia si Brian care o lua calduros in brate. Aiden privea totul din birou. O stare de furie il cuprinse. Isi dadu insa seama ca e doar Brian, deci nu avea de ce sa-si faca griji. Asa ca se aranja confortabil la el in fotoliu si incerca sa se odihneasca putin. Mintea insa il facea sa-si aduca aminte de seara trecuta. Oricat ar fi vrut sa nege, acea seara fu speciala pentru el. Imediat isi aduse aminte de fotografiile facute. Incepu sa le priveasca cu admiratie. O admira pe fiecare in parte. Era minunata. Desi nu ar fi recunoscut asta niciodata, o stia.  Lasa insa admiratia la o parte fiindca avea nevoie sa se concentreze si pe alt ceva.  Asa ca incepu sa lucreze serios la un dosar. 

La o ora dupa deschidere Amy isi facu aparitia. Angel imediat cum o zari incepu sa o certe. Din cauza ca intarziase era Angel mai incarcata cu treaba. Amy doar rase si o linisti. Dupa ce se calma, hotari sa plece la luat comenzi. Nu doreau sa provoace vreun scandal. Angel deja avea prea multa experienta din cauza lor. Asa ca dori sa evite cu orice pret certurile cu clientii.  La scurt timp incepu sa-i sune telefonul. Era Brian care ii cerea sa le aduca doua cani de cafea. Asa cum era plina cafeneaua, iar ea avea inca doua comenzi de luat, asa ca trebui sa se grabeasca.  Deci, o ruga pe Amy sa duca cafelele. Amy doar accepta, nestiind ca si Aiden e acolo. Lua cestile si intra in birou zambind. Insa zambet care-i disparu imediat cum vazu chipul fratelui sau acolo. Imediat ochii lui au devenit reci. 

-Brian, iesi! Am ceva de vorbit cu sora mea.

-Dar...

-Iesi!

Brian iesi, insa o privi trist pe Amy, care stia ce urmeaza. Isi privi fratele care inainteaza spre ea. Ajunse fata in fata si o privea cu un aer sfidator.

-Aiden, eu... Pot sa-ti explic.

-Ce sa-mi explici? Ca mai nou iti plac hainele chelneritelor?

-Stii...

-Taci! M-ai mintit! Deci de fiecare data cand te sunam, imi spuneai ca esti in oras sau la o prezentare de moda. Asta era o minciuna! Adica tu lucrai aici! Sora lui Aiden Hall lucreaza in cafeneaua pe care acesta o conduce! Ce nu ti-a ajuns de ai inceput sa lucrezi aici, ce? Si m-ai ales de ce m-ai mintit?

-De ce? Fiindca nu ai fi accepat. Insa cine vorbeste de minciuni? Tu? Tu care ma minti! Aseara unde ai fost? La plimbare, nu? Insa iti voi spune eu mai mult, nu erai singur ci cu Angel, insa nu ai consierat important sa-mi spui. Si-mi vorbesti de minciuni?

-De ce ti-as fi spus? 

-Fiindca sunt sora ta. Insa tu ai decis sa minti. Frate, in atatia ani am invatat ca roata se intoarce. Asa ca, la fel cum ai procedat tu, am procedat si eu!

-Trebuia sa-mi spui! Iar despre plimbarea mea nu te intereseaza. Iar faptul ca am fost cu cineva nu schimba nimic!

-Ba da, fiindca ai fost cu prietena mea. Asa ca conteaza. 

-Poftim? Nu, cred ca glumesti. E imposibil. Deci mai esti si prietena cu ea. Incredibil.

-Gata! Ajunge. Acum asculta-ma pe mine. Angel nu trebuie sa afle ca suntem frati? Insa daca afla, jur ca nu voi mai fi sora ta. Ai inteles?

-Da!

-Bine, domnule.

Amy iesi din cabinet plina de nervi. Insa nu era singura. Aiden lovi masa de mai multe ori insa nu se putea calma. Era nervos. Nu stia insa de ce. Pe faptul ca Amy lucra la cafenea sau ca stia de plimbarea de seara trecuta? Nici el nu isi dadea seama. Amy, pe de alta parte, era nervoasa deoarece fratele ei a tipat la ea ca la ultima nebuna. Nu observa insa ca Angel era in spatele ei. Cand o vazu o imbratisa. Angel nu ii intelese reactia, totusi o imbratisa si ea la randul ei.

-Draga mea prietena, azi petrecem.

-Poftim?

-Nu pofti, acum, sa-ti explic, sa petrecem inseamna sa mergem la o petrecere unde...

-Stiu ce inseamna. Insa eu nu merg nicaieri.

-Exact, fiindca mergem impreuna. Asa ca deseara sa fii gata. Vin sa te iau la noua.

Fata dori sa comenteze, insa aparu Brian care le  auzi.

-Petrecere? Fara mine? Imposibil. Il iau si pe Aiden, iar la noua te luam, da? 

-Nu, ati innebunit? Nu merg nicaieri!

-Nimeni nici nu te-a intrebat. 

Cu aceste cuvinte cei doi au plecat si au lasat-o singura. Insa nu avea nici bani si nici chef sa mearga. Asa ca decise. Orice ar fi nu merge nicaieri.

Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.