Îngerul meu

Capitolul 24

Seara au petrecut-o numai ei trei. Amy era plecata cu niste prietene, iar ei erau singuri pana ziua urmatoare. Luke nici macar nu mai dori sa iasa in parc. Faptul ca era acasa cu parintii sai il facea sa se simta extrem de bine, iar din cauza asta nu mai dorea nimic altceva. Aiden se simtea cel mai implinit, acum ca langa el se afla persoanele pe care el iubeste. Spera doar ca si Angel sa aiba aceleasi sentimente. Privea cum Luke si Angel se invarteau prin camera. Tricoul cu care era imbracata ridicanduse. Asta oferindui din nou imaginea cicatricii pe care o are. Dorea sa stie cum a primit-o. Faptul ca ascundea atatea secrete il facea s-o doreasca si mai tare. Trebuia sa afle care e secretul ei. Asa ca hotari, cand se va insera, o va intreba. Curiozitatea il rodea. Tresari cand Angel si Luke s-au asezat langa el in pat.

-Ati obosit maimutelelor?

-Maimutele?

-Da, ati sarit si jucat ca niste maimultele.

-Bine. Am obosit, multumit?

-Foarte.

-Luke, hai la culcare. Trebuie sa dormi, mai ales ca maine trebuie sa mergi la gradinita.

-Bine.

Aiden pleca sa il culce, in timp ce Angel se schimba in pijamale. Nu era obosita, insa era terminata psihic, doar acel copil putea sa-i ridice moralul. Dupa ceva timp Aiden intra pe usa. Era deja si el schimbat in pijama. Care consta doar dintr-o pereche de pantaloni. Insa nu o deranja. Ii placea sa-l vada asa. Numai ea. El se aseza comod langa ea. O trase mai aproape de el.

-Ce ai spune daca am juca ceva inainte de culcare?

-Ce anume?

-Pai hai sa ne jucam de-a intrebarile. Tu dai una, eu una, ce zici vrei?

-Bine, insa avem voie sa refuzam?

-Nu! In seara asta doar adevrul.

-Bine.

Lui Angel i se parea amuzanta situatia. Cel putin nu stia ca Aiden deja are intrebarile pregatite pentru ea. Insa trebuia sa inceapa cu ceva mai simplu. Asa ca o intreba ceva usor.

-Care e numele tau intreg?

-Angel Elizabeth White. Acum eu.

-De ce iti place sa dormi asa?

-Asa cum?

-La bustul gol? E vreo placere sau ceva?

-Da, e o placere sa dorm si sa iti simt capul pe pieptul meu. E placut sa iti simt respiratia. E o senzatie de nedescris.

Angel rosi toata. Nu ii venea sa creada ca el spune toate astea. Era cu adevarat incredibil.

-Acum daca ai terminat sa te holbezi la mine si sa rosesti, putem continua?

-Da, eu, imi pare rau.

-Glumeam. Acum spune-mi cand e ziua ta de nastere?

-Douazeci si patru iulie. A ta?

-Douazeci si opt martie.

Cei doi au ras. Intrebarile au continuat una dupa alta. Felurile de mancare pe care le prefera, culoarea preferata, pasiunile, ce ii place si ce nu, erau unele din putinele intrebari care au fost puse, insa Aiden dorea doar sa distinda atmosfera, pana va ajunge la intrebarile cu adevarat importante. Iar acum credea ca era momentul cel mai potrivit sa o intrebe. Nu dorea sa mai traga de timp.

-Angel, pot sa-ti pun o intrebare mai delicata?

-Cred ca da.

-Ce s-a intamplat cu parintii tai?