Elizabeth

Începuturi

Tatăl meu îmi trimite neîntârziat o scrisoare de la Londra; e de-a dreptul năucit și foarte revoltat de tainica mea cununie și de ascensiunea măreață pe care i-am așternut-o la picioare peste noapte. Jură că a zâmbit prostește toată seara — precum ar fi fost cu adevărat neghiob — în fața tuturor celor din Consiliul Coroanei, în fața pairilor și tuturor care i s-au plecat tot drumul spre odăile lorzilor, unde a fost condus de mai mult de o duzină întreagă de străjeri, nobili și bărbații care îi poartă livreaua cafenie; în fața tuturor care acum îl numesc primul cel mai important domn din regat după rege, care acum i se adresează cu „Alteță" și îi trimit binecuvântările lor, întrebându-se întruna dacă nu cumva visează, un vis frumos, și poate prea măreț! Spune că a arătat precum un nerod trufaș în fața celorlalți, chiar și în fața regelui, care s-a grăbit să îl cinstească și să îl invite la cină, să mănânce alături de el la masa lui; se simte ofensat că nu i s-a spus nimic, că nimeni nu a scos nici măcar un cuvânt de atenționare, că ar fi fost înțelept ca mama să îi fi trimis măcar de veste ca să îl anunțe că va fi socrul regelui Angliei și că, chiar și acum, nu poate știi când și cum anume s-a făcut, cum fiica lui tocmai l-a adus atât de sus — totul în neștiință. Spune că se bucură de această taină: singura și probabil unica taină care i-ar aduce asemenea zile. Îmi spune că frații mei nu sunt mai prejos — nimeni nu și-a putut crede ochilor până ce nu s-a văzut în odăile personale ale regelui, mâncând și sporovăind la masa lui, în odaia lui, în prezența lui. De bună seamă că toți s-au veselit.

Tata îmi mai scrie și că proaspătul meu soț e și el năuc de întreaga gâlceavă ce s-a abătut asupra lui și că din câte se pare, îi va fi foarte greu să ajungă la o învoială cu puternicul lui sfetnic, care fără tragere de inimă, își va servi cina separat în această seară. Nefericit și de-a dreptul umilit, el a fost primul care a părăsit sala mare a Consiliului Coroanei, împurpurat de furie, fără ca măcar să își ia rămas bun de la rege. Trebuie să ne ferim și să ne veghem spatele — contele de Warwick este cel mai bogat și mai puternic bărbat pe care Anglia l-a cunoscut vreodată, are mii de bărbați sub comanda lui, are o avuție impresionantă și e cel mai bun comandant din țară, nu ne permitem să îl transformăm în vrăjmașul nostru. Acum totul s-a schimbat: regele va dori să audă sfatul nostru, nu pe al său, va dori să ne susțină pe noi primii, nu pe el, ne va favoriza pe noi, nu pe el; câștigul nostru e pierderea lui și vom fi nevoiți să fim cu băgare de seamă, să nu îl supărăm prea tare pe acest magnat înfricoșător de puternic, deja umilit, și aruncat cât colo de o Casă a cărei moștenire și virtute o pune la îndoială. Pe de altă parte, noi va trebui să luptăm pentru siguranța și interesele regelui, să îl susținem și să ne dovedim loialitatea cu sârguința și eleganța pe măsura titlului nobiliar cu care am fost conjurați. Acum totul va fi pe dos! Familia Woodville a gustat din pâinea amară a umilinței acum multă vreme în urmă, iar în acest moment a venit vremea să aibă o ascensiune măreață. Am schimbat taberele și pentru că suntem de partea Casei de York acum, toți bărbații vor purta câte un trandafir alb la guler, vor purta livreaua de York, vor lupta și vor sluji sub un alt rege, la curtea unui alt rege, mărșăluind sub flamura soarelui strălucitor al unui trandafir alb, înflorit.

De bună seamă că voi fi afurisită de toți: toți nobilii și pairii din Consiliul Coroanei, toți oamenii cu un statut și o descendență mai bună și mai măreață decât a noastră nu mă vor putea ierta vreodată. Toți bărbații puternici și avuți din regat, fiecare dintre ei care are câte o fiică frumoasă numai bună de măritiș nu mă vor scuti, dușmănindu-mă din străfundul inimii pentru ofensa pe care le-am adus-o. Niciunul nu poate nega că regele s-a coborât jos, că s-a căsătorit în taină ca un paj, că mireasa lui nu are nici zestre, nici putere, nici influență, că nu e fecioară și nici străină, ci numai o englezoaică prin naștere și creștere, văduva unui simplu cavaler cu doi copii.