Elizabeth

Văduvă?

                                                          18 Iulie 1469

Toți oamenii se înghesuie la poarta mare de la Westwick ca să ne vadă, toți ne întâmpină cu urale, strigăte și voie bună iar eu le fac cu mâna din litiera regală, cu un zâmbet prefăcut de copleșire pe buze. Primarul de la Norwich și întreaga lui suită stau la intrare cu capul descoperit și pălăriile în mâini, cu toții cuprinși de fală și foarte fericiți să ne vadă iar când cobor, ajutată de paji pe micuța scăriță de lemn așezată în grabă acolo, o ploaie de trandafiri și petale albe se revarsă deasupra noastră, învăluind numele Casei de York în vorbe miersoase și slăvindu-mă ca pe o zeiță, călcând pe covoare de brocart proaspăt spălate, înconjurată de o multitudine de persoane a căror glasuri mă obosesc. Mă opresc și îi ofer mâna primarului, un bărbat rotofei dar foarte iscusit, frumos înveșmântat pentru ocazie, mult mai micuț decât mine ca statură dar a cărui atingere e fermă precum al unui soldat. Eu și fetele rămânem toate în miezul mulțimii vesele iar după o introducere scurtă, primarul îmi face semn să îl urmez pe cărarea acoperită cu covoare, până la scena uriașă ce a fost construită special pentru venirea noastră. E acoperită cu pietre mari în formă rotundă, vopsite în roșu și verde, împodobită cu figuri de îngeri, eșarfe colorate atârnate și steagurile heralnice ale Casei Regale, ale lui Edward și ale mele. Un călugăr costumat în îngerul Gabriel coboară să mă întâmpine, asistat de doi patriarhi, unsprezece apostoli și șaizeci de fecioare, toți înveșmântați în mantale albastre cu glugă. De o parte și de alta a porții ghilotină s-au pregătit doi giganți umpluți cu fân, cu crestături împodobite cu frunze de aur și argint strălucitoare și la bolta căreia, vreme de doisprezece zile vom urmări concursuri ce o ilustrează pe Fecioara Maria și St. Elizabeth, concursuri ce au servit și la ceremonia mea de încoronare. Mi se cântă binecuvântări, virtuțile îmi sunt glorificate iar sărbătoarea dată în cinstea mea mă recunoaște drept adevărata regină, cu flori de cale împrăștiate peste tot unde pășesc și cu piese mască. Fetele mele sunt ostenite, dar bucuroase să vadă că lumea le iubește, că târgoveții orașului și negustorii își scot pălăriile în fața lor și li se adresează cu „Alteță", deși niciuna nu este băiat, niciuna dintre ele nu s-a născut prinț și nu va purta coroana Angliei. Norwich e unul dintre cele mai frumoase orașe ale tărâmului iar faptul că mă aflu aici singură, că trebuie să zâmbesc fără rețineri câtă vreme bărbatul pe care îl iubesc luptă pentru tronul lui, că nu e aici lângă mine ca să își primească laudele — toate mă fac să vreau să plâng de nefericire.

Intrăm pe poarta Friers Preachers, ne înfățișăm unei alte scene pline cu cele mai de preț podoabe, în fața căreia rămân să ascult cântecul corului lordului Fakke. Fac eforturi mari să rămân atentă. Rămân mereu cu urechea descoperită la orice s-ar putea spune, pregătită pentru răspuns, însă fără să mă bucur de nimic. Rămân pe jilț cu mâinile în poală, cu un zâmbet măgulitor pe buze și cu privirea ațintită spre scenă. Aceasta ar fi trebuit să fie ziua noastră de triumf! Ar fi trebuit să fie ziua în care eu și Edward ne proclamăm domnia drept conducători drepți și milostivi, suveranii familiari ai Angliei. Soțul meu e acum plecat departe, la Nottingham, așteptându-l pe trădătorul de Warwick să apară, să îl învingă, să se întoarcă înapoi la Londra și mai apoi să călătorească iarăși la Norwich pentru restul pelerinajului la care am trudit din greu. Tot ce îmi rămâne e să aștept. Primarul rotofei rămâne foarte aproape de jilțul meu mare și pare de-a dreptul stingher când îmi șoptește despre cum oamenii lui respectă atât de tare tradițiile și sărbătorile orașului, cât de mult au trudit ca toate astea să se înfăptuiască iar neplăcerea de a fi aici mi se întipărește tot mai adânc pe chip, până când izbucnește un ropot de ploaie și distruge aproape tot ce e în cale. Fetele și cu mine suntem găzduite în mănăstirea de la Norwich, unde vizităm catedrala și aducem mulțumiri lui Dumnezeu pentru primirea sigură și bogată a cetățenilor onești; mă rog pentru siguranța soțului meu, pentru victoria lui și pentru întoarcerea lui lângă mine din bătălia cu vrăjmașii noștri.