Speranțele unei dinastii mărețe

298 25 0
                                    

          Friarul Dominican, Shropshire, Shrewsbury, Iunie 1473

Mă retrag pentru naștere în măreața abație și este pentru prima dată când m-am bucurat că am scăpat de arșița verii sub protecția odăii mele oblonite și răcoroase. Dacă ascult cu atenție, pot auzi șuruitul apei a fântânii arteziene, căci fiecare loc sfânt din țară și toate agheasmatarele sunt pline cu apă sfințită. Locul mă menține liniștită și mă ajută să dorm mult mai bine, chiar dacă uneori mă mai bântuie moartea mamei și a micuței mele perle albe, Margareta și despre care îmi place să cred că este legănată în fiecare seară în două brațe iubitoare și că este fericită lângă îngeri.

Primesc o scrisoare de la rege și care mă anunță că fratele meu, Anthony voiește al părăsii pe micul meu Edward în favoarea darului său de a călătorii. Toată curtea este scandalizată de această întorsătură de situație și mă fac stacojie de mânie. Fratele meu nu a fost niciodată omul care să se lase ținut în loc și chiar după repunerea noastră înapoi pe tronul Angliei s-a grăbit să-i ceară stăruitor regelui să-i îngăduie să lupte pentru Saraceni, probabil în împlinirea unui jurământ. În ciuda protestelor noastre, i-a fost îngăduit să plece. Dumnezeu ne-a ascultat rugile și el s-a întors în vara anului trecut ca mai apoi să plece din nou, de această dată în ajutorul lui Francis, duce de Bretania. Acum își dorește să plece iarăși! De această dată, voiește a pleca în pelerinaj spre altarul St. Jacob la Santiago de Compostela din Spania. Îi cer stăruitor lui Edward să nu-i îngăduie să plece. Cine va rămâne cu micul meu băiat? Cine va fi acolo pentru a-l păzi să nu pățească nimic? Băiatul meu este asemeni tatălui său, la fel de neînfricat și energic, deseori nesăbuit, cine va fi acolo pentru a-l potolii? 








                                                    August 1473

La jumătatea lunii încep durerile iar pe cât de chinuitoare sunt, pe atât de satisfăcător este premiul. Am născut încă un băiat, încă un moștenitor pentru tronul soțului meu, un copil care va crește pentru un destin măreț, să fie viguros și să devină chipeș.

După ce sunt binecuvântată în biserică mă îndrept precum o furtună înapoi spre Londra cu speranța că Edward a făcut ceea ce l-am rugat să facă, însă el mă întâmpină cu obrajii roșii de bucurie și lipsit de griji.

— Dragostea mea! Abia așteptam să te văd! Un fiu! Mi-ai dăruit încă un fiu! Dumnezeu să vă aibă în paza Lui! Să te binecuvânteze Domnul, scumpa mea, Elizabeth a mea!

— Unde e Anthony? îl întreb după ce mă ține în brațe și mă sărută.

Edward alungă imaginea furiei sale printr-o fluturare a mâinii.

— A luat nava de la Souphampton încă din Iulie! Nu-mi mai pasă, nu-mi pasă deloc! Sunt în culmea fericirii pentru a mă simți deznădăjduit!

— Și prințul?! Cine va avea grijă de el? Cine va fii garda lui? Trebuie să plec neîntârziat spre Ludlow! Voi da poruncă să se pregătească căruțe, merg să-mi văd fiul!

— O, nu, Elizabeth. Nu-ți lua aerul ăsta tragic, scumpa mea. Prințul e bine. A rămas în grija lui Richard Grey, desigur. Anthony mi-a făgăduit că se va întoarce, căci nu poate sta prea multă vreme departe de sora lui. Mi-a dat cuvântul lui. Și-a dorit fierbinte să facă asta. Îl macină gândul că n-a putut lupta pentru Saraceni iar acum merge în pelerinaj pentru a se lepăda de păcate.

ElizabethUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum