Razbunare

Capitolul 16

Dis de dimineață Adam se ridica din pat extrem de fericit. Era prima oară cand dormi atât de bine lângă cineva. Îi mângâie Alexei chipul și îi sărută umărul. Apoi ridică pătură pentru a o înveli mai bine.
Își luă pe el hainele, ca mai apoi sa se îndrepte spre bucătărie. Nu il mai interesa nici de Mike, nici de razbunarea lui prostească. Își luă telefonul și dori sa își sune prietenul, isa observă vreo douăzeci de apeluri nepreluate de la el. Așa că suna.
— La naiba, Adam, de când te sun. Ce i-ai făcut Alexei?
— Ceea ce m-ai rugat, mi-am bătut joc de ia, iar acum o voi părăsi. Asta ai vrut nu-i așa, Mike?
— Adam, ceea ce am vrut sa îți spun era sa te oprești. Ești un idiot. Cum sa îmi rănești în așa fel sora?
— Eu nu sunt tu. Și nici nu am de gând să mă joc cu ea.
— Adică totul e bine?
— Exact.
Atunci Mike îi mulțumi, iar fericirea din inima lui era de nestăpânit. Daca Adam ar fi fost acolo l-ar fi luat în brațe. Fiindcă favoarea pe care i-o făcu era de neprețuit.
Convorbirea se încheie, iar Adam făcu doua cafele tari, că mai apoi sa intre in camera. Un sentiment de frica îl cuprinse, însă când o văzu pe Alexa lângă geam, se apropie de ea și dori să o cuprindă pe la spate, însă în doar o fracțiune de secundă palma ei făcu contact cu fata lui. Acesta își duse mâna la obrazul lovit, in timp ce îi privea socat ochii roșii și lacrimile care îi curgeau șiroaie.
— De ce? De ce m-ai umilit în așa hal? Cu ce ți-am greșit? Nu era mai ușor să mă violezi decât să îți bați joc de mine in așa fel?
— La naiba! Alexa, ce e cu tine? Cine te-a umilit?
— Cum ai putut lua parte la răzbunarea lui Mike? Cum?
— Ai auzit conversația?
— Da.
— Însă pana in care moment?
— Până în cel mai important. Când ai spus că vrei sa ma părăsești.
Atunci bărbatului îi venea să țipe. Era doar o nenorocita de confuzie, iar acum privind-o își dădea seama ce s-ar fi întâmplat dacă toate acele vorbe ar fi fost adevărate. Așa că intr-un moment de slăbiciune o luă în brațe. În timp ce ea îl lovea cu pumnii în piept.
— Iubito, nu ai auzit bine. Eu chiar nu vreau sa te părăsesc. Tu doar nu ai auzit restul conversației.
Atunci înca o palma mai făcu contact cu fata lui Adam. Orice ar fi spus, nimic nu ar fi ajutat, fiindcă ea era gata să plece de acolo cu orice scop. Îl ura. Și chiar daca toate acelea ar fi fost adevărate, iar ea sa nu fi auzit bine, faptul că el făcu parte din planul de răzbunare a lui Mike o distruse.
Se îndepărtă de el și pleca val vârtej din acel apartament. Fara a ii mai asculta îndreptățirea. Alerga pe scări pana jos și urcă intr-un taxi. Cand sa pornească Adam se lipi de ușă încercând să o deschidă. Însă Alexa era hotărâtă. Nu mai avea de gând să stea acolo nici o secundă. Așa că îi făcu semn șoferului să pornească, privind pentru prima oara persoana de care se îndrăgosti.
Ajunsă în apartament se hotărî să facă un pas important în viața ei pentru a schimba tot ce se intampla. Avea să plece din acel oraș blestemat și să rupă toate legăturile cu toți. Nu avea nevoie de nimeni. Dorea o schimbare radicală. Așa că începu să își pună toate hainele intr-o valiza. Până când auzi niste bătăi insistente in ușă. Privi prin vizor și își observă fratele și pe Mona care bat in ușă.
— Plecați! Nu vreau sa mai vad pe nimeni.
— Alexa, lasa-ma sa îți explic.
— Dute naibii, MAH.
Când auzi acele trei litere Mike cazu în genunchi lângă acea ușă. Ținea minte că în copilărie o răni atât de mult le Alexa, încât nu mai vorbi cu el aproape jumătate de an. Și îi promise ca a doua oară când va auzi acel inițiale intre ei relația de frate sora se va termina. Nici măcar în ziua în care muri Eva nu le auzi. Însă acum își dadu seama de gravitatea propriilor fapte.
— Alexa, nici măcar prietena nu vrei sa ți-o asculți?
Alexa când auzi, glasul începu să îi tremure.
— Tu știai?
— Am aflat ieri. Însă asta nu înseamnă...
— Gata! Plecați! Te considerăm prietena mea.
Cu aceste cuvinte se îndepărtă de ușă și intră în baie. Desi bătăile din ușă nu au încetat.
Alexa începu să caute prin baie niste obiecte pe care nu le mai văzu de ani. Lame. Când le vazu o stare de bine îi trecu prin tot corpul. Privi obiectul lucios și trecu cu el peste mână. O data, de doua ori, trei. Începu să numere fiecare tăietură. Cate una pentru fiecare minciuna pe care i-o spuse.
Gresia era numai sânge, in timp ce ea își bandaja ranile. Ca mai apoi sa privească încă odată in vizor pentru a verifica dacă cei doi au plecat, că să iasă urmată de doua valize mari.
Le urcă în mașină și porni spre aeroport. Nu avea idee unde va pleca însă știa că vrea să uite de tot și de toate.
Privi telefonul și observa mesaje de la Adam, Mike, Mona, Angel și chiar Aiden. Însă nu avea de gând să răspundă. Așa că își scoase cartela din telefon și o arunca. Nu mai avea nevoie de ea.
Avea nevoie de un nou oraș, noi sentimente, o nouă viață.