Razbunare

Capitolul 30

Adam reuși să deschidă ochii și simți cum rămâne fără aer la imaginea din fata sa. Alexa si Angie erau amândouă pline de sânge, pe când Adrian nici măcar nu se zarea în mașina, care era făcută aproape țăndări. Reuși să iasă, și încercă să scoată cele două fete care, păreau fără viață. Ceea ce îl sperie mai mult decât trebuia, iar cel mai mare teama pe care o avea era sa nu fi pățit ceva copii.

Reuși să le scoată, și zări în depărtare o ambulanță și pe Adrian care se apropie fugind spre ei.

- Adam, trebuie sa le ducem urgent la spital. Mi-e teama sa nu fi pățit ceva grav copii.

La auzul acelor cuvinte, Adam înțelese că fricile îi sunt îndreptățite, așa că împreună cu Adrian și câțiva asistenți urcă cele două fete in ambulanta.

Bărbatul îi luă Alexei mâna în a lui și îi plasa un sărut, observând că nici Angie nu duce lipsă de atenție din partea lui Adrian, care nu își putea lua ochii de la ea.

- Iubito, totul va fi bine.

Cuvintele lui Adrian au ieșit tremurând. Fiindcă îi era extrem de frica pentru ce se va întâmpla cu copilul.

- Adrian, însă cum ai reușit să chemi ambulanta?

- Pai in primul rand am reușit să ies din mașină, fiind ajutat de niste trecători, care au chemat și ambulanță.

Adam dădu din cap și îi strânse mai tare mâna Alexei. Nu dorea să o piardă, nu acum când avea cea mai mare nevoie de ea. Nu numai pentru el, ci și pentru copilul pe care îl purta.

Ajunși la spital Adam simțea cum e distrus. Femeile la care ținea erau intr-o stare critică. Se așeză pe un scaun, în așteptarea unui verdict final de la doctorii care intrau și ieșeau din sălile de operație, in care se aflau cele două. Simțea că tensiunea se amplifica cu fiecare secundă, iar el e gata să își reverse nervii asupra primului apărut.
Simți o mână pe umăr și ridică privirea spre Adrian care îi zâmbea prietenește.

- Stiu ce simți. Însă fii tare. Pentru ei.

- Adrian, nu ai idee ce simt. Femeia și copilul pe care îl iubesc mai mult ca viața se afla acolo, iar eu nu pot face nimic.

- Hai să îți spun ceva. Am fost căsătorit. Am avut o sotie și un copil, însă din cauza unui doctor i-am pierdut. Așa că stiu foarte bine ce simți acum.

Adam îl privi socat, iar în acel moment înțelese de ce Adrian acceptă așa ușor să ia rolul de tată a unui copil străin. Însă îi mulțumea intr-un fel, fiindca el era cel care îi salva iubita in cele mai grele momente, in care el ar fi trebuit să fie acolo pentru ele.

Văzu un doctor cum iese și se apropie de el. Era speriat, iar Adrian îi observă frica de pe chip.

- Domnule doctor, care e situația?

- Îmi pare rău, însă nu va pot spune ceva concret.

- Sunt careva complicații?

- Pot sa va spun că au pierdut mult sânge, însă vom face tot posibilului sa salvam și mamele și copii.

- Va rog!

Adam îl privi trist, iar doctorul il batut prietenește pe umăr. Știa că asta nu il va calma, însă măcar se va liniști pentru un moment. Pe când Adrian era la fel de neliniștit, însă prefera sa nu o arate. Știa că în cel spital lucrau doctori foarte competenți și aveau să îi salveze.

Când deasupra ușilor au luminat niste luminite vezi, zâmbetul de pe chipul lui Adam se largi vizibil, iar Adrian îi mulțumi în gând lui Dumnezeu. Doi doctori au ieșit și i-au felicitat pe cei doi. Ambele aveau câte o fetiță sănătoasă, iar fetele se aflau în afara oricărui pericol. Adam intra în salonul Alexei, pe când Adrian pleca să o vadă pe Angie. Știa că misiunea lui se termină, iar cei doi vor trăi frumos împreună. Adam când le privi pe cele două izbucni în lacrimi. Ceea ce o făcu pe Alexa să zambeasca.

— Nu am crezut că îl voi vedea vreodată pe marele Adam plagand.

Adam se apropie și îi sărută fruntea, apoi buzele.

— Nu îți bate joc de mine, iubito. Nu ai idee prin ce chin am trecut. Am crezut că va voi pierde, iar asta e un lucru înfricoșător.

— Vrei sa îți spun un secret?

— Da?

— De azi nu mai scapi de mine.

El începu să râdă și îi mai sărută odată buzele. Apoi se îndreptă spre pătuțul unde stătea mica lui bijuterie. O privi fascinat și o luă gentil în brațe. Ii era frica sa nu o rănească. Nu îi venea să creadă că își ține fetița în brațe. Îi sărută și ei fruntea și îi privi ochii. Avea ochii Alexei. Ceea ce îl făcea și mai fericit decât era până atunci. Fetita începu să zâmbească, iar el simțea cum prin vene nu îi mai curge sânge ci fericire. Fericirea de a fi tata.

— Micuțo, de azi sunt taticul tau. Bine ai venit pe lume.

Fetița începu să își miște mânuțele, iar Alexa le zâmbi. Imaginea din fata ei era perfecta. Însă un gând îi străbătu mintea. Copilul lui Angie era și copilul lui Adam. Însă acesta nici măcar nu pleca să o vadă.

— Adam, Angie? Cum e? Copilul? Dar Adrian?

— Iubito, cei doi sunt bine, iar copilul e sănătos. Apropo, e fetiță.

Alexa întinse mâinile spre Adam pentru ai da copilul, pe când în salon intra o infirmiera cu un copil în brațe.

Cei doi au privit-o întrebători, iar femeia îi înmâna bărbatului copilul, alături de o scrisoare. Acesta ii dădu Alexei și al doilea copil, care avea la gat micul lănțișor dăruit de Alexa lui Angie. Atunci ochii i s-au umplut de lacrimi. Înțelese că fata pleca, iar de acum ea îi va fi mama micutei.

Dragii noștri,
Eu și Adrian am decis sa plecam. Ne pare rău că plecam fara sa ne luăm rămas bun, însă așa e mai bine. Adam știu că niciodată nu m-ai iubit, însă sunt sigură că îți vei iubi enorm copilul, iar Alexa va fi o mama perfecta pentru micuța mea. Sper să aveți grijă de ea, iar voi sa fiți cât mai fericiți împreună. Meritați acesta feiricre. 

Ps: Alexa, cred că e timpul sa ii spui lui Adam despre micul nostru secret.

Aveți grijă,
cu iubire Adrian și Angie.

Deci mai e doar epilogul și terminam și volumul 2.