Razbunare

Capitolul 23

Ajunsă acasă de retrase în camera pe tot parcursul zilei. Simțea că e prinsa intr-o capcana din care nu ar mai putea ieși, deoarece în scurtul timp petrecut cu Adam, înțelese că acesta se tine de promisiunile făcute. Însă de-ar sti el adevărul pe care ea îl ascunde, nu era sigură că ar mai fi dorit să o reantorca in viața lui.
Restul zilei îl ignora complet pe Adrian, care deși nu se simți bine din acea cauza, o înțelese. Era gravida, iar toanele lor se schimbau de la un minut la altul.
Spre seara Adrian primi un telefon de la Adam care îl ruga să vină la ei. Angie începu o nouă criză, așa că avea nevoie de sprijinul doctorului.
— Alexa, vii cu mine?
— Unde?
Observă privirea plina de intriga, ceea ce îi dădea clar de înțeles că tot ceea ce îi spuse timp de câteva minute nu au fost auzite. Oftă și vorbi din nou, și deși nu îi plăcea să reprezinte de doua ori, pentru ea avea să o facă
— Trebuie sa merg la Adam și Angie, vrei sa vii cu mine?
La auzul numelor, simți cum un fior îi trecu prin tot corpul. Dădu repede negativ din cap.
— Nu vreau. Mă simt obosita. Așa că mai bine stau acasă.
Adrian îi oferi un zâmbet și îi plasa un sărut pe frunte. Se ridică și pleca.
Ajuns acolo observă că starea fetei era una destul de calma. Ceea ce îl puse la unele întrebări, însă nu spuse nimic și se așeză lângă ea.
— Cum te simți?
— Te-a chemat doar fiindcă dorea să o vadă pe Alexa.
Adrian rămase un pic surprins la răspunsul ei. Însă vorbi mai departe.
— Cum e copilul?
— Nu pot înțelege, de ce nu sunt împreună, se vede de la o posta că sunt îndrăgostiți nebunește unul de altul.
— Angie, de ce sunt eu aici?
— Chiar nu vezi, nu? Ea îl iubește, el o iubește, iar eu și cu tine suntem doar niste trecători care le încurcă drumul.
— Copilul ei e al meu. Iar ea e sotia mea.
— Copilul e al lui. Iar tu doar minți. Oricum lasă. Mă simt bine și poți pleca.
Bărbatul o privi pret de câteva secunde, încă neputând să înțeleagă ce dorea aceasta sa insinueze cu adevărat. Desi stia și el că acela nu era copilul lui, îl iubea cu adevărat. Mai ales că el îi propuse sa fie tatăl acelui copil. Fu scos din visare cand auzi niste gemete de durere din partea fetei. Așa că se ridică de pe scaun și o ajuta sa se întindă apoi începu să îi mângâie burta, ceea ce îi ameliora durerile. Apoi îi luă mâna în a lui. Și o puse pe locul unde se afla copilul. Imediat femeia simți cum durerile dispar. Socul se citea în ochii ei, iar un zâmbet ii contura lui buzele.
— Cum? Niciodată nu se liniștește atât de repede.
— Angie, copilul are nevoie de dragostea părintească. Înțelegi, un copil mai ales în acest stadiu trebuie tratat cu cea mai mare atenție, iar de atenția pe care trebuie să i-o oferi nici nu mai vorbesc. Iar după naștere are nevoie de doi părinți care să-l ajute sa se dezvolte.
— Da, însă are nevoie de părinți care cel puțin se înțeleg. Pe când eu sunt mama doar cu numele.
— Ce?
— Nimic.
Fata lasă privirea în jos, iar mii de gânduri au început să îi străbată mintea. Era o mama rea. Iar asta va afecta viața viitorului copil. Ceea ce ea nu dorea. Așa că începu să își mângâie burta, ceea ce îl făcu pe bărbat să zâmbească mai mult decât fericit. Faptul că o făcu să înțeleagă cât de important e copilul, măcar pentru o secundă, îi aduse fericirea pe chip. Așa că îi luă mâna liberă în a lui și începu să o mângâie.
— Angie, știu că e greu, însă trebuie să înțelegi că acest copil îți va aduce bucurie in viața. Apropo, unde e Adam?
— A plecat. Avea treburi la firma.
Bărbatul incuviinta și dori sa plece. Însă ea îl opri.
— Mai stai un pic. Măcar până vine Adam. Deoarece cu plecările lui mă simt extrem de singura.
El incuviinta și se așeză alături de ea în pat. Hotărî că în timpul acela avea să o facă să înțeleagă mai bine cat de important e ca ea să aibă grijă de copil și să nu uite că cel mai important în lume pentru un copil e mama lui.

Scuze că e scurt. Însă mai avem puțin și ne apropiem de sfârșit. Cred că acest volum va avea în jur de 30 maxim 35 de capitole.