Razbunare

Capitolul 25

Alexa se ridică și pleca spre bucătărie. Adam o privi fascinat si o urma.
— Vrei o cafea?
— Desigur.
Fata începu să facă cafeaua, in timp ce bărbatul izbucni în ras. Ea întoarse și îi privi fata amuzată. Nu îi înțelegea motivul, însă avea un râs atât de colorat, pe care îl observă abia atunci.
— Am făcut ceva amuzant?
Adam îi făcu semn, iar fata luă cănile de cafea pe care le puse pe masă. Ca mai apoi sa se apropie de el. Bărbatul întinse brațele și o așeză pe genunchii săi. Îi plasa un sărut pe buze și îi zâmbi.
— Iubito, nu ai idee cat de mult urăsc cafeaua amara.
Fata Alexei era una epica. De cate ori bărbatul venea la ea, îi dădea o cafea amara, pe când el avea alte gusturi. Pentru un moment i se făcu rușine și lasă capul în jos. El chicoti și continuă să vorbească.
— Însă, am inceput să o iubesc. La fel de mult cum te iubesc pe tine. În tot acest timp în care ai fost departe, cred că am băut de-a cafea amara, însă nici una nu era așa cum o faceai tu.
Alexa roși, iar el îi sărută fruntea. Îi fu dor de tot ceea ce ținea de ea. Fiindcă ea reprezenta pentru el tot universul.
Fata îi zâmbi suav, lăsând la vedere doua gropite. Apoi își lipi buzele de ale lui. Iubea sa îi vadă ochii care scânteiau la fiecare atingere de-a ei. Își mai trecu odată mâna prin părul lui și se depărta de el. Bărbatul rămase nemulțumit, pe când ea chicoti.
— Mă lași așa?
— Pai, dacă ai uitat trebuie să vina Adrian, iar eu vreau sa ii pregătesc cina.
— Dar...
— Nu uita, Adam, Adrian, deși nu il iubesc, asta nu înseamnă că nu îmi e un prieten, la care țin. Așa că taci și așteaptă.
Bărbatul se lasă pe scaun și o privi cum începe să pregătească cina. Însă nu înțelegea care e nevoia ca ei să se mai prefacă a fi împreună. Luând în considerare faptul că ei se iubeau și aveau un copil împreună.
Însă își scutură capul și se ridică, pășind spre ea. Îi cuprinse talia și își plasa mâinile pe burta proeminentă a femeii. Zâmbi când simți acea senzație pe care i-o dădea copilul care e pe drum. O senzatie care nu poate fi înlocuită de nimic.
— Știi, cred că ar fi bine sa îi spunem lui Adrian despre asta. Iar noi să ne trăim viața împreună.
— Bine, Adrian nu ne va sta in cale. Însă Angie?
Alexa se depărta de el și îl privi adânc în ochi. Știa că dacă copilul ei va primi un tata, atunci copilul lui Angie va creste fara. Iar ea nu dorea asta sub nici o forma.
— Ar fi mai bine sa pleci.
Ochii lui s-au mărit, iar fata îi făcu semn spre ușă. Dorea ca el sa plece. Nu avea de gând să o lipsească pe Angie de bucuria unui tata pentru copilul sau.
— Alexa, ce naiba e cu tine. Las-o pe Angie. Important suntem noi doi.
— Pleca!
Spuse și îl împinse departe de ea. Îi mai făcu odată semn, iar bărbatul o privi, parcă nu îi venea să creadă că femeia care până acum doua ore îi spunea că îl iubește, acum îl alungă. Privindu-i privirea și înțelegând că e serioasa, îi mai aruncă o privire și pleca spre ușă. Ieșit lovi cu putere un perete și înjură nervos. Pe când Alexa inchise ușă și pleca spre camera sa, unde dau drumul lacrimilor. Nu dori sa il alunge, însă ea îl avea pe Adrian, pe când Angie ar fi rămas singură, iar ea nu dorea să îi distrugă viața.
Brusc simtii cum patul se lasă sub greutatea altei persoane, iar ea își ridică privirea. Îl văzu pe Adrian care o privea îngrijorat. Fata doar îl lua în brațe și începu să plângă pe umărul lui. Pe când el își plimbă liniștitor mâinile pe spatele ei.
— Vrei sa îmi povestești?
— Adrian, îl iubesc.
— Știu. L-am văzut afara, era distrus. Sunt sigur că și el te iubește enorm. Însă nu pot înțelege de ce l-ai indepartat.
— Adrian, nu vreau ca Angie să îsi crească copilul fara un tata alături.
— Of, copil prostuț, cum crezi că el ar putea fi fericit fara tine?
— Are un copil cu Angie.
Adrian oftă și îi luă fata în mâini. Îi plasa un sărut pe frunte și o calma.
— Fa cum crezi de cuviință însă tine minte, te iubește. Iar asta nu poate fi schimbat de nimic.