Vieți schimbate

Capitolul 5

Felul în care Elian a ales să-și trăiască până acum viața ascunzând în mod voit adevărul îl sperie puțin pe Victor care îl privește cu o oarecare îndoială. 

- Asta este un lucru bun, îi transmite lui Elian oftând insesizabil. Cine mai știe de planul tău?

- Care plan? Întreabă Elian mohorât neștiind la ce se referă fratele său.

- Ăsta cu căsătoria falsă.

Victor readuce în discuție subiectul care îl preocupă fiind curios să afle care sunt planurile de viitor ale fratelui său. Dacă tot a avut curajul să-i povestească despre treutul lui întunecat, să-i spună și câteva vorbe despre viitor. 

- Jessie, normal. Mama ei, cred.

- Fii sigur de asta, îi confirmă Victor ceea ce bănuia și el de fapt.

- Alex bănuiește ceva, spune Elian amintindu-și de discuția cu fratele lui mai mare.

- Mama, tata? întreabă Victor îngrijorat.

- Nu... Astăzi i-am povestit și lui Edy... E prea devreme să zâmbești... Încă nu sunt hotărât. Am vrut doar să știu care ar fi variantele. Jessie m-a avertizat de mai multe ori că nu voi primi niciodată divorțul. De fapt ea mi-a dat ideea asta.

- Crezi că te are cu ceva la mâna?

- Nu are cu ce. Nu am semnat nimic. Copilul a fost conceput înainte de căsătorie. Nu avem nimic de împărțit, repetă Elian ceea ce a aflat de la avocatul său.

- Și Mateo?

- Încă nu m-am gândit.

- Știi că poți să-l pierzi.

- Știu. Probabil ăsta este și motivul pentru care nu văd divorțul ca pe o soluție salvatoare.

Asta nu este tocmai ceea ce voia Victor să audă. Căsnicia lui Elian nu poate continua mai ales acum când el știe exact planurile fiecăruia. Când a aflat, absolut întâmplător, ce planuri are Jessie, nu știa că adevărata lor căsnicie era doar o ficțiune. Nu știa că fratele său este prins într-un rol pe care doar el îl joacă și pentru care și-a condamnat adevărata fericirea.  

- Trebuie să scapi cumva de coșmarul ăsta, îl îndeamnă Victor cu speranță în glas.

- Vedem... Momentan vreau să mă lămuresc cu privire la alte chestiuni pe care nu le înțeleg.

Victor bănuia cam care ar fi acele chestiuni, dar nu are ocazia în fiecare zi să-l tachineze pe fratele său așa că se preface neștiutor și reia șirul întrebărilor nevinovate cu care l-a bombardat toată după-amiaza.

- Ca de exemplu?

- Aimee.

- Aha! Până la urmă este ceva.

- Da. Foarte mult mister. Știi că dosarul ei se află în mâinile mele?

- Nu mă mir.

- Nici măcar nu am fost în stare să-l deschid. Nu știu cine este. Nu știu care este numele ei de familie. Nu-i cunosc trecutul. Și ce mă surprinde cel mai tare este că nici nu sunt dornic să aflu citind acele foi.

Victor face ochii mari privind cu interes spre fratele său care începe să devină brusc precum un străin pentru el. Nu-i cunoaște această latură a lui neobișnuit de discretă. Poate totuși există o mică șansă ca Aimee să se îndrăgostească de el.

- Acum încep să mă mir, spune acesta mirându-se mai mult de gândurile care îi trec prin creier decât de vorbele spuse de fratele său.

- Mda. Și eu sunt curios ce mai urmează. Am senzația că nu mă mai cunosc. Parcă un alt individ mi-a luat locul și face doar ce îl taie capul.