Vieți schimbate

Capitolul 33

Cuvintele rostite cu atâta convingere de către Elian sunt procesate destul de greu de mintea lui Tobias. Poate că ar fi fost frumos dacă se putea întâmpla așa ceva... Poate că visele lui ar putea prinde contur... Poate că viața lui s-ar putea schimba... Insă nu poate avea încredere în cuvintele spuse cu atâta ușurință de Elian. Nu acum, după ce l-a văzut alături de Aimee.

- Nu mă face să repet, rostește Elian nemulțumit atât de tăcerea lui Tobias cât și de zâmbetul acestuia mult prea larg, specific oamenilor satisfăcuți.

- Scuză-mă, dar nu pricep ce vrei de fapt. Nu cred că vrei să mă căsătoresc cu Aimee.

- Ba da. Trebuie!

Privirea lui Tobias poposește pe chipul chinuit al lui Elian. Încă nu-și dă seama dacă brunetul din fața lui vorbește serios. Încă nu poate să se gândească la această posibilitate.

- Aimee nu ar accepta niciodată să se mărite cu mine.

Replica lui Tobias nu-l mulțumește deloc pe Elian. Bănuia că aceasta va fi atitudinea lui, dar spera să nu se ajungă aici. Spera că blondul va fi ceva mai hotărât și mai dornic să-și lege viața de Aimee. Spera că nu va fi nevoit să se roage de el. Spera că o iubește mai puțin...

- Eu știu foarte bine ce vrea Aimee, șoptește Elian în barbă suficient de tare încât să audă și urechile lui Tobias. Sunt sigur că vei putea să o convingi...

- Cum aș putea să fac asta? Mă urăște deja pentru ceea ce...

- Nu te urăște. Nu uita că ea nu știe adevăratul motiv pentru care ai renunțat la ea. Nu știe cât de mult o iubești.

Elian reușește cu greu să mascheze grimasa apărută brusc pe chipul lui. Cuvintele rostite parcă îl zgârie pe gât, iar imaginea blondului îi multiplică nervozitatea expediindu-l fix în mijlocul iadului.

- Tu chiar crezi că mă va ierta?

- Cu siguranță.

- Și tu ce câștigi din asta? Spuneai că vrei să te folosești de mine, că ai ceva cu Hall..

- Asta este problema mea. Tu trebuie doar să te însori cu Aimee...restul nu te privește.

- Ești sigur că vrei să fac asta? Adică...

- Accepți sau nu!

- Accept, sau cel puțin voi încerca. Depinde doar de Aimee...

- Lasă asta în seama mea, rostește Elian în drum spre ușă.

Nu mai suportă să stea în aceeași cameră cu acest individ. Nu-i place fericirea acestuia. Nu se poate adapta prea ușor la noua situație. Gândul că altcineva o iubește pe Aimee aproape că-i taie respirația. Nu și-a imaginat că poare să fie atât de greu.

Tăcerea care se așternuse în camera neagră imediat după plecarea lui Elian, este la fel de grea precum durerea pe care o simte acesta.

Doar Tobias se pare că este mulțumit de viitorul pe care îl zărește la orizont. El simte că începe să trăiască din nou. Acum poate să viseze la o viață nouă alături de femeia pe care a iubit-o întotdeauna. Femeia care i-a fost interzisă tocmai atunci când avea cel mai mult nevoie de ea.  

Pășește sprinten pe holurile clădirii luxoase urmându-l îndeaproape pe tipul care l-a adus aici. Nu i-a fost greu să observe modul în care este tratat acum. Mult mai omenesc, aproape prietenesc...

- Mă descurc de aici! rostește Tobias bucuros atunci când cei doi ajung în parcare.

- Am primit ordin să vă duc exact în locul de unde v-am luat. Vă rog să nu-mi faceți probleme.