Latino Lover

C A P I T O L U L 4

Madena

— Am luat roșii, Madena? mama se trezise panicată în momentul în care eram la casă, având grijă să atragă priviri din partea a cel puțin cinci oameni.

— Tocmai le-am pus în sacoșă, am liniștit-o în timp ce nu conteneam în a termina de așezat ,,tonele" de legume și fructe pe care mama le cumpărase. Aparent, o prietenă bună de a mamei sărbătoarea ceva foarte important și de neînțeles, iar mama se oferise s-o ajute. Iar eu ca o fică bună ce eram sau ce urmam să fiu, decisesem să o însoțesc la cumpărături.

Când dădusem cu ochii de suma exorbitantă de pe ecran, uitasem să mai respir. Se părea că pentru mama nu era ceva prea ieșit din comun să cheltui câteva sute de dolari pe mâncare.

— Nu înțeleg un lucru, mamă! vorbisem în timp ce luasem frâiele căruciorului plin de bunătăți. De ce trebuie să mergem noi la petrecerea aia? Nu vreau să fiu rea, dar vor fi numai mexicani pe acolo și pur și simplu nu o să ne simțim comod! Încercasem să caut motive, însă după mimica de pe fața mamei nu cred că aveam șanse să stau în casă în această seară.

— O să îți faci prieteni noi, și așa stai în casă toată ziua, Madena! aproape că mă certase.

— Nu vreau să îmi fac prieteni, ți se pare că am ce să vorbesc cu o grupare organizată de hoți? mă enervasem puțin și oarecum regretasem ultima parte. Cert era că eu nu îi suportam pe ei și ei nu mă suportau pe mine, sentimentele erau reciproce.

— Madena, nu faci nimic altceva decât să dai dovadă de foarte multă nesimțire. Îmi pare rău să-ți spun asta, dar perioada în care ai studiat în Europa nu a făcut nimic altceva decât să te schimbe în rău.

Oficial ne certasem din nou, promisiunea pe care mi-o făcusem mie însumi cum că voi încerca să fac ce-mi cere căzuse. Și de data asta îmi era greu s-o împac. Ajunsesem aproape de mașină când tresărisem din cauza unor flueirături mai mult decât obraznice.

Mă întorsesem fără să mai stau pe gânduri pentru a constata că aveam în spate o ,,trupă" tipică de gangsteri Latino și cu ochii mei de vultur îl zărisem și pe Valentino pe acolo. Nu se uita la mine semn că nu îi plăcea să interacționeze cu mine în public, probabil huliganii din anturajul lui ar fi făcut mișto pe seama asta.

— Madena, nu îi băga în seamă! mama mă sfătuise din spatele meu și tindeam să îi dau dreptate, dar nu astăzi.

— Nu ai mai văzut femei sau ce? mă răstisem la ei pentru că nu mai știam cine începuse să fluiere.

— Oooo, auzisem câteva aplauze în batjocoră moment în care cel care ar fi trebuit să se simtă jignit ar fi trebuit să mă confrunte sau ceva. Nu am mai așteptat să se întâmple asta pentru că mama așezase cumpărăturile în portbagaj și fusese gata să plecăm.

— Presimt că o să-ți pui tot orașul în cap cu atitudinea asta, Madena!

— Sunt absolut nerespectuoși, mamă! contracarasem fără să o las să termine de vorbit. Au făcut chestiile astea de față cu tine, s-au purtat de parcă nici nu ai fi fost acolo!

— Voiau să-și demonstreze masculinitatea în fața ta, Madena! Nu am putut să fac nimic altceva decât să îmi dau ochii peste cap și să pufnesc dezgustată.