Latino Lover

C A P I T O L U L 35

— Ești ok? auzisem o voce ca în ecou lângă urechea mea dreaptă în timp ce mă chinuiam să nu arăt cât de rău mă durea tălpile de la sandalele cu toc înalt pe care le purtam.

Mi-am întors capul spre persoana de lângă mine, încercând să descopăr cine se interesa atât de tare de cum mă simțeam. Fusesem uimită să aflu că persoana care se apropiase de mine era însăși Camilla. Înghițind în sec, am sperat să nu fi făcut vreo față care să îi dea de înțeles că am ceva direct cu ea, deși era clar că domnișoara Camilla era rivala mea în ceea ce privește apropierea de Valentino.

— Mă dor foarte puțin picioarele, nimic mai mult! am vorbit fără vreun interes anume pentru discuția pe care voia să o poarte cu mine. Mă uitam ușor bulversată la ea, neînțelegând scopul pe care îl urmărea. Sorbea din când în când dintr-un pahar cu vin roșu, ceea ce mă făcea să cred că ori sărbătorea foarte frumos ziua de naștere a fostului ei iubit ori era tristă că nu reușise să îi atragă atenția acestuia.

— Pare că nu te simți confortabilă, îmi răspunsese ușor încrezută pe lângă care mai adăugase și un zâmbet scârbit. Dacă cineva ar fi putut să măsoare tensiunea dintre noi, ar fi putut să confirme că eram aproape de a ne lua de păr. Mie nu-mi stătea în caracter să acționez în această măsură, însă domnișoara din fața mea era imprevizibilă.

— Dacă voi scăpa de sandale, mă voi simți cel mai bine, i-am dat peste nas, pregătindu-mă să îmi întorc spatele spre ea. Începeam să mă enervez și nu îmi doream să am o stare de spirit proastă de ziua lui Valentino.

— Sunt curioasă de un lucru, Madena! îmi rostise numele pe litere, privindu-mă de parcă ar fi fost foarte sigură pe ce avea să spună.

— Mh? i-am vorbit dezinteresată, ridicându-mi sprâncenele. Presimțeam că următoarea întrebare avea legătura cu relația mea cu Valentino. Speram doar ca întrebările să nu aibă o tentă indecentă.

— De ce nu faci relația ta cu Valentino publică? Mi se pare că el își dorește asta foarte mult și că tu ești cea care pune piedici în privința asta, simțisem răutatea de dincolo de întrebare. Mă întrebam de ce era atât de interesată de mine și de acțiunile mele? Îmi căuta defecte pe care să i le expună lui Valentino într-un referat în care să justifice de ce nu sunt potrivită pentru el?

— De unde ești tu așa sigură că noi suntem împreună?

— La cum vă priviți unul pe altul, nu cred că nu v-ați sărutat nici măcar o dată, zâmbetul ei nenorocit își găsise loc pe buze din nou, iar eu atingeam deja noi nivele de exasperare. Unde era Carl când aveam nevoie de el?

—Când vom fi împreună, vei afla și tu, îți promit! am preferat să nu îi dau niciun răspuns concret.

— Eviți să-mi spui adevărul, problema ta e că știu despre ce simte Valentino pentru tine și în ce stadiu sunteți cu scumpa voastră relație, îmi vorbise cu superioritate, umezindu-și gura din nou cu o gură de vin.

— Și cum, mă rog, știi asta? îi adresasem întrebarea pentru a încerca să văd dacă domnișoara Camilla avea să recunoască legătura ei cu Valentino sau nu.

— Sunt prietena lui cea mai bună, cum crezi că aș știi altfel? Vorbim foarte des despre viețile noastre personale, mă informase mândră de relația ei „specială" cu Valentino. Aproape că mă răneau cuvintele ei.

— Poate vrei să spui fosta prietenă și iubită a lui? am corectat-o la fel de zâmbăreață, privind cum pe fața ei răsărea un soi de nedumerire. Avea impresia că nu știam ce se întâmplase în trecut între ea și Valentino, poate plănuia să folosească acest detaliu mai târziu.