C A P I T O L U L 43

1.9K 133 13
                                    


Capitol necorectat

Mă cuibăream fericită în geaca parfumată ce îi aparținea lui Valentino în timp ce îi priveam brațele mișcându-se sub mașina pe care se chinuia să o repare de mai bine de vreo două ore. Îl tot rugasem să se ridice de acolo căci se lăsase seara și frigul devenise destul de aprig. Aveam impresia că o să răcească dacă mai stătea mult acolo.

— Cum ai rezolvat cu mama ta? perturbase liniștea în timp ce se ridicase de sub mașina suspendată în aer pentru a-și selecta câteva instrumente de care avea nevoie în continuare.

— A țipat la mine, am recunoscut rușinată privind cum s-a întors spre mine cu o oarecare uimire pe chip. Avea impresia că mama era vreun îngeraș cu voce blândă? Putea să se transforme uneori în cea mai mare scorpie.

— A făcut ce? mă întrebase uimit și oarecum amuzat în timp ce măsura din priviri niște piese minuscule. Dacă ar fi știut cum asurzisem pentru câteva secunde, probabil ar fi realizat cât de gravă fusese întreaga situație.

— Jane mi-a făcut o vizită aseară la o oră destul de târzie, începusem să îi povestesc motivul cerții mele cu mama, evitând să îi menționez și motivul pentru care aceasta venise la mine atât de târziu.

— Jane? La tine? uimirea lui se dublase și mai tare, devenind suspect cu privire la cele povestite de mine. Ce căuta ea la tine și ce încerci să îmi ascunzi? devenise ușor suspicios în timp ce lăsase uneltele din mână și se apropiase de scaunele din ratan pe care eram lungită eu. Îi făcusem loc și încercasem să îmi țin privirea focusată pe ochii lui, căci purta un maieu destul de bine așezat pe mușchii lui și nu aș fi vrut să par necuviincioasă, privindu-l ca vreo însetată de mușchi și frumusețe. Totuși, trebuia să recunosc că arăta bine.

— Voia să mergem la o petrecere, m-am scuzat imediat, încercând să elimin liniștea ciudată și caracteristică unei minciuni.

— Și nu te putea anunța printr-un mesaj? dubiile din vocea lui creșteau constant în timp ce își mușcase ușor buza.

— Nu știu, Valentino. Pur și simplu m-am trezit cu ea în sufragerie. Mama i-a deschis ușa, am adăugat încercând să mă scot bine și să nu las loc de dubii.

— Mhm, vorbise de parcă nu mă credea în totalitate. V-ați certat tare? adusese din nou discuția în jurul subiectului în care mama era actorul principal. Am dat din cap că nu, iar Valentino a oftat zgomotos. Nu știu de ce, dar nu accepta ca eu și mama să fim certate, poate pentru că prețuia altfel membrii familiei din moment ce el nu îi avea.

— Mi-a zis că nu vrea să mă vadă zilele astea acasă. Mi-a reproșat că am prieteni ciudați, că încep să îmi iau ifose pe care nu le poate accepta și m-a comparat cu tine, bineînțeles.

— Sper că nu te deranjează că face asta uneori, mă uimise faptul că abordase acest subiect. Nu mă deranja absolut deloc, trebuia să fiu realistă cu mine și să admit că Valentino dădea dovadă de maniere mai bune în preajma mamei.

— Nu, normal că nu! i-am tras mâinile în poală mea, încercând să evit vreo distanțare dintre noi. Eu îi comentez destul de des și nu prea suportă asta, adusesem în discuție comportamentul meu care o scandaliza pe mama deseori. Îmi spune că îi semăn lui tata, obraznică și încrezută.

— Îți spune asta sub forma unui reproș, nu-i așa? încercase să mă înțeleagă în timp ce una din palmele lui îmi cuprinsese coapsa care îmi era înghețată de frig.

— Mhm, îl urăște pe tata. Și mă urăște și pe mine când mă comport ca el, am adăugat tristă, simțindu-mă oarecum iritată de felul ei de a se purta cu mine uneori. Și eu îl urăsc deși nu l-am văzut niciodată, am adăugat constator, amintindu-mi de copilăria mea în care tot speram că avea să vină într-o zi să mă cunoască. Mama îmi spunea că lucrează departe și că o să se întoarcă cu o mulțime de dulciuri, însă am aflat ani mai târziu cu aceste vorbe nu erau decât povești create pentru a nu-mi cauza și mai multă durere.

Latino LoverWhere stories live. Discover now