C A P I T O L U L 12

2.9K 192 16
                                    



— Valentino, i-am pronunțat numele răstit, trăgându-mă cu forța din brațele lui. El chiar voia să îmi strice relația proaspăt construită cu mama? Ce era în mintea lui? Abia ce reușisem s-o mint dimineață că nu am nicio treabă cu el.

— Mă enervezi, reușise acesta să îmi spună înainte ca ușa de la intrare în garaj să scârțâie în cel mai fenomenal mod.

— Ce faceți, copii? Credeam că ai plecat, Valentino! mama exclamase entuziasmată în timp ce se îndrepta spre noi. Mă bucuram că reușisem să mă depărtez de brunet la timp, mamei i-ar fi picat fața dacă m-ar fi văzut sărutându-mă cu Valentino. Mai ales că mexicanul nu mă săruta în cel mai gingaș mod, uneori tindeam să cred că o făcea intenționat și că voia ca mama să afle de faptul că eu și Valentino nu eram doar simpli amici.

— Nu, îi povesteam Madenei despre mașină. Oricum, nu aveam de gând să mai stau mult! vorbise el relaxat în timp ce își trecuse degetele fugitiv printre șuvițele de păr ușor ondulate. La naiba cu el! Era cât pe ce să mă dea de gol, habar nu avea cât de supărată eram pe el.

— Nici nu am observat cât de superbă e, exclamase ea uimită în timp ce aruncase o privire asupra mașinii. I-ai schimbat și vopseaua aia veche, e minunată! adăugase entuziasmată. Eu nu m-aș fi urcat în ea, pentru mine părea a fi un pericol public pe patru roți.

— Nu e mare lucru, vorbise modest în timp ce privirea lui serioasă a căzut asupra mea. Bineînțeles că l-am ignorat, credea că mă impresionează prea tare cu ochii lui frumoși? Mai avea de lucrat la asta, deși trebuia să recunosc că era destul de bun la a mă face să mă gândesc la el.

— Ar trebui să te gândești la un bussines, Valentino! mama îl sfătuise, iar el dăduse aprobator din cap. În altă ordine de idei, mă gândeam dacă ai putea rămâne în seara asta la noi, cred că Madena ți-a spus deja că nu vom fi în seara asta acasă.

Nu m-am putut abține să nu fac o grimasă la vorbele mamei, nu știu de ce îi tot cerea lui Valentino să aibă grijă de casa noastră. Poate că brunetul voia să iasă cu prietenii lui sau, pur și simplu, poate voia să doarmă în patul lui.

— Desigur, murmurase serios, iar eu intrasem la bănuieli. Dacă Valentino se simțea dator mamei și prin urmare accepta tot ce i se cerea? Speram că nu era așa.

— Perfect, haideți înăuntru. Pregătesc gustări, mama vorbise entuziasmată și ieșise prima din garaj. Am rămas lângă Valentino, deși trebuia să recunosc că mă simțeam teribil de prost pentru că trebuia să își anuleze ieșirea cu prietenii lui.

— De ce ai acceptat? l-am întrebat simplu, atrăgându-i privirea asupra mea.

— Pentru că așa am vrut, Madena! vorbise ușor arogant, iar eu înțelegeam perfect că o făcea pe supăratul pentru că îl refuzasem mai devreme.

— Nu o înțeleg pe mama și nevoia ei de a avea casa păzită, să știi că nu trebuie să îi lași pe prietenii tăi deoparte doar de dragul mamei.

— Tu ce încerci să-mi spui? Vrei să mă ții departe sau ce? își arcuise o sprânceană în timp ce făcuse câțiva pași spre mine. Era atât de serios încât puteam spune că era o oarecare tensiune între noi.

— Bineînțeles că duci discuția unde vrei tu, mi-am dat ochii peste cap în timp ce brunetul mi-a cuprins talia atent în brațe.

— Îmi place să te văd chinuindu-te să mă contrazici, vorbise amuzat după care își umezise buzele.

— Chiar nu mă chinui. Ce zici să faci doi pași înapoi în spate până nu ne suprinde iar mama, i-am sugerat, iar rânjetul de pe buzele lui m-a făcut să realizez că am avut parte de Valentino destul pe ziua de azi. Nu ezitase să întrerupă contactul vizual în timp ce rânjea într-una. Minunat.

Latino LoverWhere stories live. Discover now