C A P I T O L U L 31

2.4K 205 24
                                    


— Madena, noi doi avem probleme a naibii de mari. Dacă nu le rezolvăm acum, se alege praful de relația asta și îți spun sincer că nu renunț la tine nici dacă mă implori s-o fac, se liniștise sub ochii mei în încercarea de a crea un dialog menit să mă facă să îl ascult.

— Ok, te ascult! am vorbit indiferentă, stârnindu-i un soi de iritare pe fața aia enervantă. Ai să-mi dai o mulțime de explicații, am adăugat plictisită. Poate avea impresia că eram la picioarele lui pentru că vorbise relaxat, însă situația nu era roz deloc.

— Vreau să discutăm într-un loc mai liniștit, îmi ceruse în timp ce mă privea pătrunzător în ochi. Am dat din cap în semn că nu am nicio problemă și l-am urmat până la mașina pe care o recunoșteam ca fiind a lui.

Nu i-am dat șansa să fie un gentleman, am urcat înaintea lui în mașină și l-am așteptat să înconjoare vehiculul. Eram curioasă în ce loc liniștit aveam să discutăm și mai mult de atât, ce avea să-mi comunice.

— Explică-mi, te rog, ce avea să-ți comunice Jose de te privea atât de concentrat? pe cât de joasă era vocea lui, pe atât de deranjat era de ce văzuse cu ochii lui mai devreme.

— Încerca și el să mă convingă să mă culc cu el, ce altceva? i-am răspuns verde în față fără ocolișuri. Nu voiam să mă acuze că îi țin apărarea lui Jose. Cred că și tu ai făcut asta la un moment dat, nu? Văd că așa merg treburile în orașul ăsta, i-am dat peste nas impropriu spus. Se credea vreun îngeraș în comparație cu Jose? Ei bine nu era.

— Și? voia să vadă cum l-am respins. Era negru de supărare și deși se concentra la condus, mereu căuta să-mi surprindă expresia facială.

— Cum adică și? I-am spus că știu ce vrea și ca răspunsul meu e nu, ce credeai că îi spun? m-am răstit la el de data asta fiind foarte nervoasă. Îmi venea să îi dau o palmă după cap. Tu ai impresia că dacă văd un frumușel ca tine, sar călare pe el. Mai gândește-te puțin.

— Nu am spus asta, Madena! se apărase cu un glas care arăta epuizare. Îl luasem prea tare? Poate omul se îngrijora pur și simplu. M-am cufundat mai tare în scaun și m-am lăsat învinsă de oboseală, Carl îmi trimitea mesaje insistente, crezând că mi s-a întâmplat ceva. Acest lucru i-a atras atenția lui Valentino care oricum nu avea ce să zică împotrivă,  simțeam că era gelos și că făcea multe gesturi pentru a-mi atrage atenția. Ba își lua telefonul de pe bord de parcă îl căuta cineva, ba fredona o melodie, orice numai să-mi atragă atenția.

Am tăcut fără nicio energie să mă cert cu el, Madena pusă pe năzbâtii la începutul serii nu mai era Madena de acum. Mă obosise teribil muzica din club și asta mă făcea să cred că mă transform încetul cu încetul într-o băbuță.

Câteva minute mai târziu zărisem șocată casa lui Valentino, oficial jucam pe terenul lui, iar eu nu eram foarte sigură de felul în care avea să se termine seara asta. Ezitasem să cobor din prima, însă când domnul gentleman Valentino îmi deschisese portiere, nu am avut încotro și am coborât.

Îmi era rece și decolteul meu mă făcea să mă simt rușinată în ochii lui. L-am urmat fără să îl întreb de ce m-a adus la el, ochii mei se mutau din când în când de la iarba de sub pantofii mei, la spatele lui cuprins de materialul subțire a cămășii pe care o purta. Am înghit în sec și am murmurat apreciativ când m-am lovit de căldura din casa lui și de parfumul subtil pe care îl simțisem în serile în care mă refugiasem la el din cauza lui Manuel.

Îmi făcuse să iau loc pe canapea în timp ce el se îndreptase cu pași repeziți spre bucătărie, unde se părea că pregătea un ceai. În aceași liniște surdă mă lăsase să stau singură în living, el urcând la etaj.

Latino LoverWhere stories live. Discover now