Latino Lover

C A P I T O L U L 7

— Da, mamă. Am mâncat amândoi, am oftat greoi în timp ce încercam să o conving pe mama că totul era în regulă. Avea niște preconcepții de parcă aș fi fost un copil de zece ani care nu știa să aibă grijă de el.

— Să ai grijă, Madena! Te pup! vorbise în încheiere după care închise telefonul înainte de a o asigura că totul va fi în regulă. Nici nu apucasem să îmi pun telefonul gros cât o cărămidă pe masă când claxonul puternic a unei motociclete bine cunoscute îmi umpluse urechile. Valentino.

M-am repezit către geam și într-o clipită am dat perdeaua deoparte. Brunetul îmi făcuse semn să ies mai repede cu degetele și în momentul acela nu m-am putut abține și mi-am dat ochii peste cap. Trebuia să admit că arăta atât de bine încât începem să devin stângace în preajma lui. Și speram să nu mă mai sărute pentru că nu voiam să îl rănesc cu respingerile mele.

Mi-am apucat telefonul, o gentuță mică și cheile după care am ieșit din casă nu înainte de a mă asigura că nu am lăsat nimic în priză. Am încuiat ușa în grabă și am verificat de două ori înainte de a mă îndrepta spre brunet care părea să coboare de pe motor.

— A trebuit să trezești tot cartierul cu venirea ta? l-am întrebat amuzată în timp ce îmi puneam cheile în geantă.

— Bună și ție, Madena! mă ironizase în timp ce se întinsese spre mine în așa fel încât să îmi sărute obrazul drept. Înțepenisem la propriu în momentul în care îi simțisem buzele moi atingându-mi gentil obrazul. Of, Valentino. Nu știi să îmi răspunzi la mesaje? mă tachinase cu un rânjet tâmpit pe buze în timp ce mă analiza centimetru cu centimetru.

— Nu pot scrie de pe așa ceva, m-am apărat în timp ce i-am arătat vechituri mea de telefon cu butoane de cauciuc și ecran verde. Și-a ridicat mâinile în semn de apărare după care am râs amândoi.

Era a doua seară pe care trebuia să o petrec în compania lui și de data asta nu am putut să refuz să îi cunosc prietenii și implicit să merg la o petrecere cu ei. Eram îngrijorată pentru felul în care mă vor trata prietenii lui și mai ales pentru felul în care avea să se simtă Valentino. Mi-am promis în momentul în care am acceptat că îmi voi lăsa orgoliile deoparte și că nu voi fi răutăcioasă. Speram să mă țin de cuvânt, dacă mă voi simți jignită, voi riposta mai mult sau mai puțin drăguț.

Mi-am luat gândul de la tot felul de scenarii și am urcat pe motorul lui Valentino, fiind pregătită să dau față în față cu tâmpitul de zilele trecute care avea impresia că mă speria cu două amenințări. Sigur nu avea să iasă nimic bun din treaba asta, dar acceptasem numai de dragul lui Valentino.

În mai puțin de cinci minute ajunsesem în fața unei case din partea de jos a suburbiei, parte pe care nu o rețineam ca fiind locuită de Latino-americani. După atâția ani petrecuți în Europa, era posibil ca lucrurile să se fi schimbat.

Am coborât sceptică de pe motor, având grijă să îmi aranjez fusta. Eram atât de diferit îmbrăcată față de Valentino. El părea frumușelul din cartier cu geaca de piele, iar eu eram tipa cu fusta în pliuri peste genunchi și un top cu bretele subțiri. Oare aveam să mă potrivesc stilului de viață a prietenilor lui. Hmm, habar nu aveam.

Mă trezisem la viață când brunetul își trecuse degetele printre ale mele. Nu a fost deloc ușor să diger sentimentele care m-au cuprins când domnul Valentino făcuse asta.

— Dacă îl vezi pe tipul care mi-a scuipat în mâncare la petrecerea aia, apără-mă! i-am cerut ușor reticentă în timp ce traversam strada în liniște, ținându-ne de mână de parcă noi doi am fi fost un cuplu sau ceva.

— Nu-ți face nimic, Madena. Nu cât timp sunt lângă tine, și crede-mă când îți spun că voi fi lângă tine toată seara, vorbise calm în timp ce continuam să ne îndreptăm spre casa de unde se auzea deja muzică.