C A P I T O L U L 24

2.1K 179 25
                                    


— Madena? vocea contrariată a mamei îmi inundase auzul, iar ochii mei o priveau cum pășea în cameră de parcă ar fi fost o fantomă. Era cazul să îi spun despre avansurile lui Manuel sau aveam să pic și mai prost în fața ei și a lui Valentino mai ales. Nu voiam să las de înțeles că îi luam apărarea lui Manuel.

Simțisem cum brațele mexicanul mi-au eliberat talia, iar la câteva secunde distanță am privit uimită cum acesta a părăsit camera. Oare se simțise aiurea și se hotărâse să plece fără să-mi spună? Presimțeam că iar avea de gând să dea vina pe el însuși pentru cearta din această seara.

— Ți se pare normal să-l găsesc pe vagabondul acela, călărind-o la propriu pe Madena? glasul lui vizibil iritat mă făcuse să vreau să râd răutăcios. Care era problema lui? Voia să fie el în locul lui Valentino? Eram sigură că da.

— Madena, ce spuneai mai devreme? privirea încruntată a mamei aproape că mă pusese la zid. Ochii mei au fugit asupra lui Manuel numai pentru a-i suprinde reacția, părea ușor panicat.

— Mamă, cred că ar fi cazul să mă asculți și pe mine o dată. Omul ăsta s-a dat la mine când tu nu erai acasă? Mi-a propus să am o relație cu el și m-a amenințat că s-ar putea ca Valentino să nu o ducă prea bine dacă nu accept, i-am povestit contrariată în timp ce amuzamentul de pe chipul lui mă făcea să vreau să-l pălmuiesc.

— E adevărat? se întorsese spre el, iar Manuel își curățase gâtul deloc impresionat.

— Știi că Madena nu mă place, iubito! i se adresase pe un ton ușor rănit. Asta este doar o altă poveste inventată de-a ei.

— Cum naiba îndrăznești să spui așa ceva? Eram în bucătărie când te-ai afișat pe jumătate dezbrăcat în fața mea și ai început să te dai la mine, i-am reamintit în timp ce mama mă privea când pe mine când pe el. Îmi imaginam ce dezamagire era în sufletul ei.

— Da, eram dezbrăcat și îmi găteam micul dejun. Nu e vina mea că tu îți făceai nu știu ce gânduri cu mine, mă atacase direct, iar eu eram pe punctul de a-i da o palmă.

— Hai nu serios? Și cine mi-a propus să am o relație cu tine? Când mi-ai spus că sunt tânără și că nu am obligații... iar când te-am amenințat că-i spun mamei, ai început să mă șantajezi!

— Madena, cred că ai nevoie de niște somn, căci aberezi niște chestii care se petrec doar în mintea ta.

— Mamă? Nu-mi spune că îl crezi, m-am adresat ei cu un strop de speranță. Nu părea că mă crede.

— De câte ori ți-am spus să nu iei așa în serios tot ce face Manuel. E viitorul meu soț și viitorul tău tată vitreg și din câte văd manifestă o iubire necondiționată față de fine. Încetează să-i aduci niște acuze atât de prostești. Cât despre Valentino, de mâine încolo te rog să nu mai vii cu el aici și nici să nu mai rămâi la el peste noapte. Este mai bine așa, crede-mă! se impuse, lăsăndu-mă fără cuvinte.

— Ce treabă are Valentino cu discuția dintre noi? Și mamă, Manue nu are o iubire inocentă pentru mine, pur și simplu vrea să se cupleze cu mine așa cum o face probabil și cu alte femei. Ce voiai să fac? Să-l înregistrez ca să-ți arăt că nu mint?

— Madena, hai totuși să nu exagerăm! se prefăcuse el rănit în timp ce mama vruse să îmi spună și ea ceva. Eram încolțită de cei doi porumbei și culmea, eu eram cea care debita tot felul de prostii în ochii lor.

— Nu-mi spune că ești vreun îngeraș pentru că nu te cred, mă răstisem la el, iar mama mă prinsese de cot cu multă forță.

— Madena! Încetează, țipase la mine, iar eu îi aruncasem o privire care denota cât de șocată puteam fii de felul în care îmi vorbea. De astăzi te rog s-o lași mai moale cu Valentino, sper că nu era călare peste tine așa cum mi-a spus Manuel.

Latino LoverWhere stories live. Discover now