Latino Lover

C A P I T O L U L 15

O priveam cum dădea pahare de băutură peste cap și începeam să mă gândesc dacă nu cumva Camilla suferea în interiorul ei. Îmi era oarecum indiferentă, dar să o văd în halul ăsta de beată mi se părea cam mult.

— De ce o compătimești? vocea scorpiei de Jane îmi umpluse urechile și eu o privisem oarecum uimită. De ce vorbea Jane în felul ăsta despre cea mai bună prietenă a ei?

— O să îi fie rău mâine, i-am dat un răspuns ciudat în timp ce nu-mi puteam dezlipi ochii de la ea. De ce nu îi spui să se oprească? nu mi-am putut abține curiozitatea.

— Las-o să sufere, i-ai furat tipul de care îi place. Ce crezi că ar putea face altceva? îmi răspunsese oarecum ofticată, iar eu m-am simțit brusc prost. Totuși, Valentino îmi spusese că prietenii lui știau de faptul că el avea o slăbiciune pentru mine încă din liceu. Camilla fusese privată de această informație sau ce?

— Valentino nu mă place de azi sau de ieri, mi-a spus că încă din liceu...

— Știm, îmi tăiase explicația în timp ce mă privise de parcă ar fi vrut să mă strângă de gât. Nu te mai crede atât de specială, adăugase deloc prietenoasă și am înghițit în sec instant. Nu asta era intenția mea.

— Și de ce nu acceptă ideea? am întrebat-o puțin răutăcioasă la rândul meu.

— Pentru că nu vrea? mă întrebase ironică. Cred că sentimentele pe care le are pentru Valentino sunt mai puternice decât ce ai tu pentru el, ținuse morțiș să mă mai pună o dată la punct. O uram.

— Nu ai de unde să știi ce simt eu pentru Valentino. E ușor să îți dai cu părerea, exclamasem la rândul meu, fiind dezamăgită încă o dată de faptul că fetele  nu aveau să mă accepte niciodată prin preajma lor.

— Să știi că îi respect sentimentele pe care le are pentru tine. Nu e vina lui că s-a îndrăgostit de persoana greșită, adăugase iar mie îmi căzuse fața încă o dată.

— Ce e greșit la mine, Jane? am privit-o direct în ochi, iar fața ei îmi spunea că putea să înceapă o păruială în orice secundă.

— Totul? Atitudinea ta de superioritate, privilegismul de care te bucuri chiar și din partea băieților, nu încerca să mă convingi să-mi schimb părerea despre tine, mă atenționase după care se oprise cu privirea asupra cuiva. I-am zărit pe băieți întorcându-se spre noi și din instinct mi-am verificat telefonul pentru a vedea cât era ora. Patru și șaptesprezece minute și deja simțeam că vreau acasă. Discuția cu Jane mi-a pus capac.

— Văd că vă distrați de minune, Carl își duse brațele după gâtul meu și al lui Jane, iar eu mi-am dat ochii peste cap. Fusese puțin ironic, dar era bine că încerca să mai calmeze atmosfera încărcată.

— Pe Camilla unde ați lăsat-o? Valentino întrebase curios, iar eu nu mă simțeam extraordinar când întreba de ea. Era cazul să port o discuție serioasă cu el.

—Cred că ar trebui să o luați pe brațe de la barul ăla, nu mai știe numărul paharelor pe care le-a băut, Jane vorbise cu seriozitate în glas în timp ce priveam oriunde numai la brunet nu. Aveam câteva dubii în privința lui.

— Așteptați-mă puțin, Valentino vorbise îngrijorat, iar eu am preferat să nu afișez nicio reacție în privința asta. Era și normal să-și ia prietena de la bar, ori aceasta avea să intre într-o comă alcoolică.

— Ai agățat ceva? Jane îl întrebase pe Carl fără nicio rușine, iar acesta a dat din cap în sens negativ.

— Nimic pe gustul meu în seara asta, vorbise acesta cu un ton ușor arogant, iar eu mi-am dat ochii peste cap. De asta nu-mi plăceau cluburile, nu înțelegeam de ce bărbații se simțeau ca și cum ar fi fost într-o competiție de vânat cea mai frumoasă pradă.