Moștenirea lui Army

Capitolul 4

Caitlin

            — Ce e?

            — Ah, nimic. Mă gândeam că e grozav cum faci tu de-a peștele cu acest bărbat, spun și mă ridic de pe pat.

Râsul ei zdravăn m-ar fi iritat, dacă nu aș fi găsit-o în majoritatea timpului simpatică, altfel cu alți ochi aș privi-o pe femeia ce îi trimite femei în pat acelui.. Maria Newman, medic șef chirurg, colega și tutorele meu profesional de mai bine de doi ani, de când alternam facultatea de medicină cu practica, în spitalul unde lucrează de o viață, îmi era totodată, și sper să nu mă înșel și de această dată, o apropiată; deși temperamentele noastre aș spune că sunt diametral opuse.

Nu, aș vrea să mă corectez, să spun că nu mai pot fi naiva din trecut, fata care atunci când punea suflet, o făcea într-adevăr pentru că se merita și aș putea deveni cumva o femeie dezinvoltă și sigură pe ea, asemeneaMariei. Acum, mă privește cu ochii ei sprinteni şi ageri dar, mai presus de toate, jucăuși. M-a găsit baricadată în camera mea, unde preț de câteva ore îmi desfăcusem bagajul, folosindu-l ca și pretext pentru izolarea mea.

Avusesem nevoie de timp și spațiu să pot rumega în tihnă fapta mea de nedescris. E adevărat, acest bărbat Army e de departe cel mai superb bărbat pe care-l întâlnisem, dar asta nu înseamnă că trebuia să fiu următoarea lui victimă. Cel puțin nu fără luptă. Oh, stai puţin, tocmai  ce-am acceptat pe jumătate acest fapt?

            — Și-apoi ce era așa grav dacă se întâmpla? Scumpo, suntem în secolul douăzeci și unu, oamenii fac sex tot timpul.

            — Bineînțeles că pentru Maria Newman, aflată la a patra căsnicie, sexul pe care îl practică a devenit o rutină, îi răspund sarcastică.

            — Unu, spune ea ridicându-și degetul, e adevărat că îmi place de mor să fac sex, dar neapărat să fie de calitate, și doi..ești virgină?

            Am încercat să fiu cât mai nonșalantă cu putință, în timp ce ochii ei mă cercetau și studiau.Ridic din umeri.

            — Cu atât mai mult nu îți mai căuta scuze și nu îți mai face mustrări de conștiință pentru ceea ce era să faci.

            — Adică? am întrebat sceptică.

            — Eh, pe bune, chiar trebuie să întrebi asta? Ai văzut bine că nu are niciun defect fizic, fața perfectă, corp, păr.. Oh, drace, părul! Are stilul ăla de păr ciufulit, spune ea, făcând semn pe deasupra capului ei. Arată mereu de parcă tocmai a futut de-a îndoit pe cineva.

            Eu mi-am dat ochii peste cap, chiar nu aveam nevoie să îmi amintească de părul lui. De el, în general.

            — Dar acum sincer nu știu până unde ați ajuns cu tachinările voastre, dar legenda spune că e și foarte, foarte dotat, adică nu știu cum să zic, face ea surâzătoare.

            — Gata, am înțeles ideea, o întrerup eu.

            Dac-ar fi știut Maria, că într-adevăr individul era bine dotat la capitolul calități bărbătești. Nu era drept. Era un netrebnic.

            — Recunosc. Este splendid, dar din cauza caracterului este greu să îl apreciezi prea mult, am zis.

            — Poate e așa din cauza copilăriei.

            — I-ai cunoscut familia? întreb, și-mi urăsc tonul interesat.

            — Nu, Army e orfan, dar a reușit prin forțele proprii. Deţine un apartament în centrul New Yorkului și are un renume de pilot profesionist. Asta și-a dorit dintotdeauna. Nu cred că există cineva mai dezinvolt și mai relaxat ca el.