Moștenirea lui Army

Capitolul 12

Caitlin

            — Nu-mi vine să cred cât de distractiv a fost, chiar dacă mâine clar voi avea febră musculară.

            Încă mă țin cu mâna de burtă în urma distracției, de care n-am mai avut parte de prea mult timp.

            — Și când mă gândesc ce față ai făcut, când ți-am spus ce aveam în gând, spune Chris luând o porție din nachos-ul lui picant.

            — Da, mă rog, nu m-am mai dat pe patinoar de la.., hmm, cred că de când aveam zece ani, am zis.

            — Uităm să mai fim copii și asta e o tragedie..

            — Așa este, aprob eu.

            Mă aflam cu Chris într-un mall din centrul orașului, unde de câteva ore bune, ne-am învârtit pe patinoarul din centrul lui, ca acum să savurez o înghețată cu aromă de vanilie, iar el o porție de nachos picant.

            — Data viitoare parcul de distracții, zice.

Nu-mi pot stăvili râsul.

            — Nu râde, chiar e super tare.

            — Să înțeleg că faci des astfel de activități?

            — Doar când am o companie plăcută și chiar nu te lingușesc, Caitlin.

            Nu, nu o făcea și hotărăsc să îi acord o șansă. Aveam să las lucrurile într-un ritm ușor, cu ieșiri regulate în oraș. Christian nu e doar bărbatul faimos, arătos din toate punctele de vedere, dar are și o seninătate și un simț al umorului incredibil, care mi-ar putea echilibra ultimul eșec amoros.

Așadar, bărbatul e perfect și eu chiar nu aveam motive să dau înapoi. Și atunci care era problema? Nu mă gândisem la zâmbetul lui Christian când venise să mă ia de acasă și la adorația cu care se uitase la mine tot timpul serii.

În loc de asta, eu aveam în minte doar zâmbetul superior al lui Army, expresia cu care mă privea.
Dar cele mai multe bătăi de cap mi le dădea felul în care Army fusese drăguț și chiar intrase în panică când mă văzuse vizibil supărată.

Dar fără să forțeze, fără să ceară mai mult decât eu eram dispusă să îi ofer. Și să fiu a naibii, era excitant cu totul, cu gura aia și cu mâinile alea..
N-o să mai fac asta.

Am revenit cu efort la conversație și am dat din cap în timp ce Chris îmi povestea despre o escapadă a lui în Europa. M-am străduit din răsputeri să fiu atentă și să îmi țin în frâu gândurile, să mă concentrez la bărbatul cu care aveam întâlnire. Cu un mic oftat de ușurare, Chris își împinse farfuria de nachos și se apleacă spre mine.

            — Am vorbit mai mult eu. Spune-mi despre tine.

            Să vorbesc despre munca mea, despre școală și despre medicină? Bineînțeles că da. Tocmai terminasem desertul și subiectul despre munca pe care o făceam, când cineva mă bate pe umăr.

            — Bună! am zis eu surprinsă.

Drake era foarte înalt, și cu toate acestea când s-a aplecat să mă sărute pe obraz, n-a părut deloc greoi.

            — Caitlin, arăți nimicitor.

I-am zâmbit.

            — Mulțumesc. Ăăh, el e Christian. Drake, prietenul meu dintotdeauna.