Moștenirea lui Army

Capitolul 20

Caitlin

Am deschis ochii și o lumină firavă se strecura pe fereastră și am clipit în întuneric, încercând să deslușesc forma obiectelor. Fără să mă mişc, am auzit apa curgând, ușa dușului închizându-se.

M-am gândit o clipă să merg și eu în cealaltă baie, deşi nu păream în stare să mă mișc, mușchii îmi erau ca de plastilină, corpul greu. Simțeam o durere pulsatilă, nefamiliară între picioare și m-am întins, strângându-mi coapsele. Acum camera mirosea a Army și m-am înfiorat la gândul că el era gol dincolo de perete. Brațe, picioare lungi, abdomen de granit și o față mai mult decât perfectă.

Aşadar, care era procedura aici? Cum mergeau lucrurile după sex? Gândurile mi-au alunecat către Antonia și la celelalte femei necunoscute și m-am întrebat dacă noaptea trecută fusese ca oricare dintre nopțile pe care le petrecuse cu nenumărate alte femei.

Dacă le ținuse în același fel, dacă scosese aceleași sunete, dacă le făcuse aceleași lucruri pentru a le duce spre culmea extazului. Dar o parte din mine n-ar fi vrut să știe; nu cu adevărat. Mi-am trecut mâna prin părul încurcat și m-am gândit la noaptea trecută. La petrecerea dezastruoasă, la Army și la cum m-am simțit când mi-am dat seama că el stătea nervos și aștepta o explicație.

M-am gândit la ce făcuserăm noi și la cum mă simțisem. N-am crezut că sexul poate fi așa: deopotrivă dur și blând, alternând între ele pentru ceea ce părea o veșnicie. A fost demențial: mâinile și dinții lui îmi lăsaseră delicioase vânătăi și fuseseră momente în care crezusem că mă voi sfărâma în milioane de bucăți.

Mă întreb dacă arăt la fel de bine cum mă simt, adică împăcată și satisfăcută cu mine însămi. Amintirea lui Army deasupra mea, pătrunzându-mă, îmi face stomacul să se strângă. Acum știu de ce toată lumea crede că sexul e important. Mă ridic ușor, ignorând senzația ușoară de disconfort și îmi privesc semnele roșii împrăștiate pe sâni. E o schimbare aproape invizibilă, dar eu o simt amplificată la cote maxime. Gândurile mele s-au evaporat auzind ușa deschizându-se.

— Te studiezi?

Neavând habar n-am ce să zic, de vreme ce m-a surprins complet goală, visând cum bazinul lui se ciocnea de al meu..

— Dacă aș avea trupul tău și eu m-aș holba, a continuat el şi m-am simţit înroşind.

La naiba! Nu mi-am putut desprinde ochii de la el. Puteam să jur că îmi aud inima bătând în urechi.

— Ești bine?

Îmi dau ochii peste cap și el se așază pe pat, teribil de aproape de mine.

— Nu vrei să îmi iei și temperatura? am murmurat sarcastică.

Adică îmi repetase obsesiv această întrebare până aproape adormisem în brațele lui.

— Dacă tot ai menționat, spune și își așază palma aproape de inima mea.

Râd ușor, apoi privirea mi se împletește cu a lui. La naiba, sunt iremediabil pierdută. Neliniștea ce mi-o aduce acest fapt mă înspăimântă de moarte. Zâmbește și mai larg.             

Și uite așa inima mea se decide: a te îndrăgosti de Armand Cage e la fel de ușor precum căderea de pe marginea unei stânci. Impactul e inevitabil dar, Doamne, vreau să savurez coborârea aceea palpitantă. Așa că îi zâmbesc și eu. Zâmbetul îi dispare și e înlocuit de o dorință dezlănțuită.

O simțeam, o cunoșteam de acum. Expiră exploziv și își mută privirea pe sânii mei dezgoliți. Nu știu când ajunsesem la performanța de a mă simți egala lui.
Adică egala lui Armand Cage, bărbatul expert în amor, dar pe undeva simțeam că încrederea în sine vine odată cu cea trupească. Și, da, de astăzi, Caitlin știe că poate suci mințile, dacă își propune.