Moștenirea lui Army

Capitolul 24

Caitlin

Sosisem mai devreme acasă de la spital să am timp să studiez materialul întocmit de experții ingineri, concretizat prin tabele și schițe pentru clinica mult visată, alături de suma estimativă cu cheltuielile necesare. Recunosc că bucuria era deopotrivă dulce, dar şi amară; pentru că, încă o dată, proiectul evidenția scopul căsniciei mele în contrast cu tot ceea ce simțeam.

Când am cotit spre bucătărie, m-am oprit în loc auzind voci în living și am întâlnit ochii lui Army. Așezat pe scaun, cu mâinile împreunate în față, era portretul răbdării abia ținute în frâu. Tipic Army. Abia am observat persoana de lângă el, un bărbat împlinit, trecut de vârsta de cincizeci ani.                

Nu numai eram surprinsă că discuta afaceri la domiciliu, dar și că se află la această oră, devreme acasă. De dimineață la plecare simțisem nevoia de un plus de încredere și îmbrăcasem o rochie nouă, care îmi arată formele, fără să par provocatoare.

La fiecare pas, materialul rochiei îmi mângâia pielea. Pentru o secundă, m-am lăsat purtată de val, puterea amintirilor invadându-mă. Am fost smulsă din fanteziile mele, de glasul răgușit al lui Army, iar când ochii ni s-au întâlnit, am fost din nou izbită de cât de frumos era. Părea calm și absolut în largul său, nici urmă de bărbatul excitat care îmi servise o partidă explozivă de sex oral în urmă cu doar douăsprezece ore. Nu că aș ţine socoteala.

— Sunteți gata să începem?

— Da, răspunde Army.

E adevărat că lucrurile deveniseră din ce în ce mai intense și ar fi însemnat un șoc și mai dur, dacă ar fi încetat cu totul, așa cum aseară îl lăsasem fără replică și fără împlinirea trupească. Eram demnă de un premiu Oscar, pentru tăria fizică de care am dat dovadă. Speram doar că voi trece cu chiu cu vai prin asta, fără alte dezastre viitoare, până când terminam.. căsnicia.

— Caitlin..

M-am întors să mă uit la el și mi s-a părut aproape neliniștit. Ei, asta da, diferență.

— Domnul este Peter Steel, administratorul căminelor  de copii.

— Bună ziua. Caitlin Cage. Încântată, spun și întind mâna.

— Încântat.

— Vă las să discutați, am adăugat.

— Mă gândeam.., mă întrerupe el.

— Da? l-am privit eu.

— Peter îmi prezintă oferte privind activitățile recreative și educative ale copiilor și poate că nu ar fi rău să îți dai cu părerea.

Era sincer. A fost primul lucru pe care l-am putut vedea. Ceva din mine s-a topit într-un firav și cald zumzet interior. M-aș fi întins să-i sărut obrazul, atât de tare mă rodeau buzele, la efectul pe care propunerea lui l-a avut asupra mea. M-am uitat la el așteptând să își retragă propunerea sau să rânjească șmecherește. Dar n-a făcut, niciuna, nici alta.                   Și adevărul e că mi-ar fi plăcut să mă implic în acest proiect. Puteam să fac asta.

— Sigur, am spus zâmbind și simțind, fără să vreau, o urmă de speranță c-o putem scoate la capăt- cu noi- până la urmă.

Fața lui a redevenit rece și a folosit vocea pe care n-o mai auzisem în ultimele zile, dar care îmi trimitea mici fiori de foame în tot corpul.

— Spune-ne planul, Peter.

— Trebuie să mă asigur că înțelegi clar parametrii noi și transformările pe care mi le-ai cerut în legătură cu programul copiilor. Unii reacționează diferit la schimbări radicale, deși ele sunt menite să îi deschidă către lume.