Moștenirea lui Army

Capitolul 19-LOVE

Caitlin

            Când căsnicia mea dinainte s-a sfârșit, n-a făcut-o în liniște. A explodat. Dar, ca să fiu sinceră, eu am fost pe-atunci cauza exploziei. În numai o zi,mi-am părăsit soțul infidel și apoi m-am cărat în Afganistan. Eram gata să o iau de la capăt, doar că de data aceasta nu voi ieși tot eu șifonată.

Am zâmbit chelnerului și mi-am așezat geanta pe spătar. Îmi consumasem energia pentru viața mea aparent perfectă, slujba mult visată, relația lipsită de dragoste. Eram terminată, la doar douăzeci ani.

Dar acum eram gata să mă reîncarc, să mă aprind și să reuşesc. Maria avea dreptate, ieșirea aceasta putea fi un început. Nu îmi mai pasă de ce spune lumea, presa, familia și de ce nu, el- Army. Alesesem să port o rochie scurtă și adevărul e că o făcusem pentru că era diferită de tot ce purtasem înainte.

Mă enervasem fiindcă primul meu impuls fusese să mă întreb dacă etalam prea mult, în timp ce al doilea fusese să îmi dau seama că îmi plăcea. M-am îngrămădit împreună cu Miranda și Maria în limuzina ce ne aștepta și soţul Mariei ne-a desfăcut o șampanie.       

Cu doar o înghițitură am simțit că întreaga lume din jurul meu se evaporă și n-am mai fost decât trei femei mişto într-o limuzină gonind pe stradă să sărbătorească o viață nouă. Maria sărbătorea alături de soțul ei; Miranda era veselă, iar eu trebuia să învăţ să îmi trăiesc un pic viața, mai ales că mă simțeam de parcă îmi petrecusem jumătate din copilărie și viața de adult de până atunci în coruri bisericeşti.  Era perfect.

Era un început bun. Am continuat să-mi spun asta, pe când am zărit niște ochii larg deschiși și senini, iar când privirea colegului Hank  s-a întâlnit cu a mea, i-a mijit un zâmbet. Ce naiba! În mod cert alcoolul nu îmi făcea feste și bărbatul mă place?!

            — Ce mai faci?

            — Splendid, am spus rotindu-mi privirea în jur.

            Recepția avea cel puțin două etaje înălțime, iar podeaua de marmură sclipea și o mică zonă de așteptare cu o canapea de piele și un enorm candelabru de sticlă în centrul ei. M-am lăsat cuprinsă de muzica lentă și am golit paharul de șampanie. Licoarea era dulce, delicioasă și exact ce-mi trebuia să îl scot din minte pe nemernicul de Army.

Mi-am însoţit prietenele pe ringul de dans şi în doar câteva minute, m-am simțit fără greutate, fără gânduri, foarte plăcut dezinvoltă. Voiam ca tinerețea mea să reînvie, departe de rutină, de viața mea super-planificată; îmi dădeam seama că nu mă bucurasem cum ar face orice tânără în locul meu.

Abia aici, cu un cântec topindu-se într-altul, vedeam cum ar fi trebuit să-mi petrec viața de adolescentă: abţiguită, dansând, îmbrăcată într-o palmă de rochie, cunoscând bărbați care să vrea să mă cucerească. N-ar fi trebuit să accept niciuna din căsnicii. Aș fi putut fi în schimb, fata asta de acum, îmbrăcată trăznet, dansând până la epuizare.

Maria mi-a ignorat protestele și s-a îndepărtat într-un final, dar din fericire grupul asistentelor din spital s-au alăturat și nu mai știu decât că niciodată nu mă mai simțisem atât de sexy, complet de stăpână pe ceea ce voiam. Așa voiam să fie noua Caitlin. O melodie a trecut de la una la alta, nici măcar nu știu când, și înainte să îmi trag sufletul, grupul nostru, al dansatoarelor, am fost invitate la masă.

            — Ai atras priviri, mă atenţioneazăMaria.

            Mi-a făcut semn spre un grup de trei bărbați, îmbrăcați eleganți care încă aveau privirile ațintite asupra mea. Nu mă interesau, dar ideea că atrăgeam era plăcută. Pe când terminam aperitivul, Hank îmi propune un dans. Nu stau să mă gândesc. Accept. Ceilalți invitați de la onomastică ne urmează încântați și la un moment văd ca prin reluare fețele lor îngrozite.