Un carusel de sentimente - On hold

Capitolul 4

Nota autorului: Va multumesc mult pentru vizualizari, comentarii si voturi. Sper ca nu o sa va dezamagesc de-a lungul acestei povesti minunate, care m-a prins si pe mine atat de mult, astfel putand sa va dau aproape saptamanal cate un capitol nou.

In continuare astept pararile voastre si daca aveti intrebari, puteti sa mi le adresati, iar eu am sa va raspund cu mare drag la ele.

Pentru acest capitol, va dau o mica avertizare: limbaj matur :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

- Antonia, stai cu mine, spuse Victor, in timp ce au iesit din zona de debarcare din aeroportul din Kyushu.

- Hai sa gasim un taxi, care sa ne duca la gara, spuse blonda-suvitata, apucandu-si fratele de mana, lasandu-se condusa prin aeroportul imens. Sigur nu vrei sa inchiriem o masina si sa conduc pana la Hasetsu...

- Uita-te la noi. Dormim pe picioare si condusul nu este indicat in astfel de situatii. Nu vreau sa mai trec printr-o faza ca atunci si nici un caz nu imi doresc ca tu sa treci prin aceleasi dureri cum am trecut eu. Trenul si am terminat discutia, o informa Victor pe Antonia, in timp ce au iesit afara din aeroport, indrepandu-se spre un taxi.

Dupa faza cu accidentul a devenit mult mai strict cu el, incat consuma alcool foarte rar si atunci se asigura ca nu este cu masina, isi spuse Antonia in gand, intinzand bagajul taximetristului si se urca pe bancheta din spate.

- Nu il informezi pe Yuuri ca venim? Il intreba blonda-suvitata, iar cenusiul ofta usor.

- Cand m-am urcat in tren si am biletul, am sa-i scriu lui Yuuri ca venim, o informa Victor, comunicand adresa de la gara din Kyushu.

Victor isi puse castile in urechi si incepu sa asculte muzica, in timp ce Antonia isi scoase tableta si incepu sa citeasca ceva pe aceasta. Cursa dura foarte putin decat in mod normal, aratand ca nu era mult trafic dimineata la cinci intr-o zi de sambata. Cand ajunsesera in fata garii, Victor plati taxiul, apoi porni cu Antonia sa cumpere bilet.

- Ma duc sa iau bilete, tu stai pe banca, cu piciorul intins si te odihnesti, spuse Antonia, pornind spre casa de bilete, lasandu-l pe Victor sa isi dea ochii peste cap.

Mormaind niste cuvinte deloc frumoase in franceza, barbatul se aseza pe o banca, scotandu-si telefonul si vazu ca primise un mesaj in legatura cu ce a cerut el. Victor incepu sa citeasca atent mesajul, simtind cum inima ii sari peste cateva batai de bucurie. Tragand aer in piept si impunandu-si sa se relaxeze, cenusiul incepu sa ii scrie unei persoane importante din viata lui.

Eu => Mami, tu mai ai vechia noastra garsoniera din Moscova?

Dupa ce trimise mesajul, Victor isi dadu seama de diferenta de fus orar intre Japonia si Rusia. Oftand usor, se pregati sa isi bage telefonul in buzunarul gecii negre, cand acesta vibra in mana lui.

Mama => Daca ma intrebi de garsoniera, planul tau e pe jumatate reusit. Da. O mai avem. Am sa-l trimit pe Petru in avant sa faca ordine si sa umple frigiderul de mancare...

Eu => Nu!!!

Eu => Ma duc pentru maxim trei zile. Pot manca in oras.

Mama => Bine si aveti grija de voi.

Mama => Va iubesc.

Eu => Si noi te iubim.

Victor mai citi o data mesajul de la mama lui. Se simtea norocos, fiindca mama lui l-a sustinut mereu cu tot ce si-a dorit el sa faca, fara sa puna intrebari sau sa ii scoata ochii, in caz ca esua. Cateodata, mamele sunt cele mai tari...