Ai Încredere [vol. I]

8. Prea Mult

Flo

A trecut o oră de când Axel a plecat. Nu știu de ce, dar mă simt îngrijorată. Dacă i s-a întâmplat ceva? Dacă e rănit? Nu, doar vorbesc de Axel. Știe să aibă grijă de el. Nu?

Uh, nici nu știu! De ce vorbesc ca și cum l-aș cunoaște și aș ști clar că se descurcă?! Îl cunosc de o zi, pentru numele lui Dumnezeu!

Cred că m-aș fi simțit mult mai relaxată dacă mi-ar fi spus unde merge! Dar nu, el a trebuit să facă pe secretosul! Și da, normal că mă îngrijorez pentru că dacă i se întâmplă ceva, cine o să mă mai ducă acasă? Asta e, nimic altceva. Sper.

Aud o bătaie în ușă care mă face să tresar. Mă uit în direcția ușii și văd cum capul lui Darren pătrunde în încăpere.

-- Hey, scuze de deranj, dar mă întrebam dacă ești bine? -- mă întreabă el timid.

-- Sigur că sunt bine, de ce n-aș fi? -- îl întreb și eu la rândul meu.

-- Nu știu, doar că de când a plecat Axel ai stat închisă aici. La un moment dat m-am gândit că poate plângi după el. --

-- Să plâng după el?! -- spun uimită, după care izbucnesc în râs.

Darren mă privește confuz câteva clipe, după care râde și el.

-- Da, știu, ce tâmpit am fost să mă gândesc la asta. -- spune el printre râsete.

-- E în regulă, înseamnă că am dat eu impresia asta. --

-- Oricum, nu văd să fiți așa apropiați încât să plângi după el, deci e și greșeala mea că am gândit asta. --

-- Nu, nu suntem. --

Nu știu de ce, dar am impresia că urmărește ceva.

-- Și totuși, de cât timp vă cunoașteți voi doi? -- mă întreabă după câteva secunde.

Ah, deci aici voia să ajungă. Stai puțin, deci Axel nu i-a povestit cum ne-am cunoscut? Poate a avut un motiv să nu-i spună. Oricare ar fi acela, cred că ar trebui să-i respect dorința și să nu-i povestesc lui Darren. Oricum, am observat că relația dintre ei doi nu e una tocmai "frățească", să zic așa.

-- Ăăă, păi... Nu de foarte mult timp... -- mă bâlbâi eu.

-- Și cum v-ați cunoscut? -- insistă el.

Bine, deci deja începe să mă enerveze. De ce vrea să știe cum ne-am întâlnit?!

-- De ce vrei să știi? -- îl întreb fără să mă pot abține.

-- Fără motiv, doar așa. -- răspunde el sec.

-- Bine... -- murmur eu fără să știu ce să-i mai zic.

-- Scuze, poate am părut cam insistent. -- spune el după ce-mi observă iritarea.

-- Da, cam ai fost. -- recunosc eu.

-- Știu, doar că... Axel nu tare îmi spune mai nimic... Nu știu dacă ai observat, dar relația mea cu el e cam tensionată... --

-- Mda, am observat. --

Darren expiră zgomotos.

-- Uite, dacă-mi spui cum v-ați cunoscut, îți voi spune și eu motivul pentru care relația noastră e așa cum e. -- îmi propune el.

-- Nu sunt foarte interesată de ce v-ați certat. -- îi răspund sec.

-- Dar eu sunt interesat de cum v-ați cunoscut. -- spune el, punând accentul pe "sunt".