Ai Încredere [vol. I]

30. Planuri de viitor

-- Bine, măcar răspunde-mi la întrebarea asta: Când o să avem un copil, ce ai vrea să fie? Fată sau băiat? --

-- Asta ar trebui să fie o întrebare capcană? -- mă întreabă Zayn, încercând să-și ascundă un zâmbet.

Eu nu mă abțin, așa că râd din plin.

-- Poate. -- îi răspund.

-- Bun, pentru că știi bine că aș vrea să am gemeni. --

-- Fete sau băieți? -- continui eu.

-- O fată și un băiat. --

-- Și i-ai numi... --

-- Thomas și Annabelle. --

-- Dar le-ai spune Tom și Anna. --

-- Exact. -- spune și îmi face cu ochiul.

-- Cum de te cunosc așa bine? --

-- Pentru că sunt o carte deschisă. --

Izbucnesc din nou în râs și îl lovesc cu cotul, după care mă las pe spate și admir stelele. Suntem pe acoperișul casei mele și ne petrecem împreună seara, ca de obicei. Sper doar ca părinții mei să nu se întoarcă prea curând, pentru că nu le-ar conveni să mă vadă cocoțată pe casă, mai ales cu un băiat. Tata mereu a fost strict la faza asta.

Zayn se lasă și el pe spate și se uită la cerul luminat de stele, având un zâmbet pe față. Uneori, chiar nu-i înțeleg comportamentul, dar presupun că asta m-a și atras la el: faptul că e o enigmă. Iar eu ador enigmele.

-- Trebuie să-ți fac o mărturisire. -- îi spun eu.

Seriozitatea din vocea mea pare că îi atrage atenția, pentru că își întoarce capul într-o parte și așteaptă să continui.

-- Eu nu vreau gemeni. --

-- Îți dai seama că-mi rupi inima în momentul ăsta, nu? --

Nu pot să nu râd când spune astfel de replici! Pur și simplu nu pot!

-- Ești o mașinărie de râs. Te consumi vreodată? -- mă întreabă el.

-- Nu dacă tot o să continui cu replicile tale. --

-- Replicile mele? Dar ce-au replicile mele? --

-- Sincer, încă nu mi-am dat nici eu seama. Cred că va trebui să aflăm împreună. --

-- Ashley Steven, ești o minune de fată. --

-- Iar tu, Zayn Champwell, ești un puzzle căruia îi lipsesc niște piese. --

-- Wow, asta de unde ai scos-o? --

-- E originală. --

-- Ar trebui să fiu impresionat? --

-- Nu, nu toată lumea e narcisist ca tine. --

-- Și totuși, asta îți place la mine. --

-- Și încă nu realizez de ce. --

După care, ne uităm unul la altul fără să spunem nimic. Încerc să-i studiez expresia feței lui Zayn. Sper că își dă seama că am glumit. Apoi, îl văd cum rânjește, ceea ce mă face să răsuflu ușurată.

Se apropie de mine și îmi îndepărtează câteva șuvițe rebele de pe față. Mă apucă de talie și începe să-mi mângâie spatele, fără să-și desprindă privirea de pe fața mea.