Ai Încredere [vol. I]

21. Un monstru

Axel

-- Nu aveam nevoie să mă salvezi. Mă descurcam și singur. -- mă răstesc la Darren când ne urcăm în mașină. --

-- Daa, sigur, am observat. Aveai totul "sub control". -- îmi răspunde el sarcastic.

-- Chiar aveam. --

Darren își întoarce privirea spre mine. Se încruntă.

-- Dacă nu-mi făceam apariția, te-ar fi împușcat! M-ai auzit, Axel?! Te-ar fi împușcat! --

Bine, adevărul e că nu aveam situația sub control. Doar că nu pot să-i dau satisfacția lui Darren de a spune tuturor că mi-a salvat pielea. În schimb, îmi dau ochii peste cap și mă uit pe geam.

-- Cum ai știut unde sunt, apropo? -- îl întreb după un timp.

-- Layla m-a sunat și mi-a spus că ești în pericol. --

-- Da, de parcă ar fi fost primul meu rodeo. -- pufnesc.

-- Păi, la cum te-am găsit, ai zice că a fost primul tău rodeo. --

-- Nu ți-am cerut părerea, așa că taci. -- i-o tai.

Nu-mi mai spune nimic, ci își concentrează atenția la drum. Acum, că am puțin timp să gândesc, îmi dau seama că m-am urcat în mașina lui Darren fără să realizez și că habar n-am încotro ne îndreptăm.

-- Întoarce-te la depozit. -- îi ordon lui Darren.

Se uită la mine cu o față confuză.

-- De ce, mă rog? --

-- Pentru că sunt un idiot care n-a realizat că s-a urcat cu tine în mașină, de aia! Acum întoarce! --

Darren rânjește și se uită din nou la drum.

-- Mda, n-ai să vezi așa ceva. -- îmi zice.

Până aici mi-a fost. Mă reped la el și apuc volanul, încercând să întorc.

-- Ce mama mă-sii îți închipui că faci?! -- urlă Darren la mine.

-- Încerc să întorc camioneta ta tâmpită înapoi la depozit, din moment ce tu n-ai de gând s-o faci! --

-- Pentru că nu pricep de ce vrei să ne întoarcem! -- se oprește, iar apoi continuă -- Sau stai, știu de ce: Încă ești supărat pe faza cu Flo, nu? --

-- Taci dracului din gură! -- mârâi la el.

Darren izbucnește în râs.

-- Deci asta e. -- zice în timp ce râde.

-- Nu! Vreau doar să-mi recuperez mașina pe care am lăsat-o la idioții ăia! --

Nu se oprește din râs.

-- Da, sigur că da, Axel. Te și cred. --

-- Așa e! --

Nu știu de ce simt nevoia să mă apăr. Adică, Darren poate să creadă ce vrea, nu? --

-- Știi ceva, Darren, m-am cam săturat de tine. Nu știu ce fel de joc încerci să joci, dar n-am de gând să particip la el. Așa că termină odată! --

Mă fixează din nou cu privirea.

-- Uite ce e, Axel, nu știu dacă o să mă crezi, dar eu încerc să te ajut. --

-- Să mă ajuți?! -- pufnesc.

Darren oftează.

-- Da, să te ajut. Motivul pentru care i-am spus lui Flo cu ce te ocupi a fost pentru că știam că tu nu-i vei zice. --