Capitolul 1

2.1K 66 2
                                    

Fusesem sotia unui barbat de afaceri influent, aproape noua ani si eram mama a doi copii,Arian urma sa împlineasca opt ani iar Miky avea deja 3 anisori.
Din afara aratam ca o familia ideala dar cum aparentele însala de ceva timp totul mergea prost.

Desi la început fusese dragoste la prima vedere timpul ne-a dovedit ca iubirea are nevoie de încredere si trebuie întretinuta...altfel se evapora, dispare la fel de repede cum s-a si înfiripat în inima ta.

Zile de mult apuse îmi bântuiau deseori serile reci din patul gol...Cum de ajunsesem în situatia asta,unde disparuse toata dragostea disperata dintre noi,de ce stralucirea din ochii lui albastri palise?!

Totul a început când firma noastra de imobiliare era în floare,mergea perfect iar Daniel era în topul vânzarilor dupa semnarea contractului de parteneriat cu SC.Construct.
Eu lucram de acasa,eram însatcinata cu Miky pe atunci,mult dorita fetita care speram sa mosteneasca ochii si blandetea tatalui sau.
Aflarea vestii ca vom avea o fata a fost cea mai mare bucurie pentru el...o dorea atât de mult.Ari fusese întotdeauna dorinta mea si baiatul mamei dar împlinirea a venit o data cu ea,micuta noastra Mikaela.Viata noastra de familie devenea perfecta si asa a fost aproape doi ani.

Mereu îmi amintesc cu durere clipele în care abea se dezlipea de burtica mea,îi placea la nebunie sa îi spuna povesti despre dragostea noastra Mikaelei,vroia sa stie ca este dorita si ca parinti ei se iubeau nespus.Lacrimi reci îmi inunda fata si încerc sa le sterg.Toate aceste momente ramasesera doar amintiri frumoase.

Noi doi nu mai formam un cuplu acum,desi divortasem în urma cu un an înca locuiam împreuna de dragul copiilor de a creste într-un mediu stabil si de gandul idiot pe care îl aveam crezând ca poate flacara se va mai aprinde...înca ma numea sotia lui dar era doar un nume.
Cunoscusem destule cupluri care dupa divort se împacase si se iubeau mai mult ca înainte...acelas lucru îl spera si eu dar în ciuda a tuturor încercarilor el nu mai era prezent din acea zi blestemata cand am pierdut totul.

~~~

Pe Arian îl lasasem la scoala,Mikaela era cu mine în masina,împlinise 2 ani,o priveam în oglinda retrovizoare si nu stiam când crescuse atât de repede.
Telefonul ma scoate din gandurile mele.

-Da iubitule
-Unde esti?!
Ma întreaba cu o disperare în glas.

-l-am lasat pe baiat la scoala si vin spre casa.Ce s-a întamplat?
Îl întreb nelinistita.

-La dracu...spune oftând.

-Controleaza-ti limbajul te rog...telefonul este pe speaker,te aude Miky.

-Vorbim când ajungi acasa.

Si îmi închide telefonul înainte sa apuc sa mai zic altceva.

Apelul lui îmi daduse o stare de agitatie,ceva rau se întamplase presimteam asta.

Parchez masina în garaj,o desfac pe Miky din centuri,o ridic din scaun în brate si urc grabita scarile de la intrare.

Arata ca un leu în cusca,se plimba de colo ,colo agitat.Camasa îi era desfacuta si cravata atârna neglijet la gât.Parea turbat,nu îl mai vazusem niciodata atât de îngrijorat.

-Ce se întampla?!
Spun cu un glas disperat,dupa ce las fata în tarcul ei de joaca.

Se uita la mine cu ochii rosi de furie,eu ma apropi de el încercând sa îi cuprind fata între palme,dar ma da la oparte si se întoarce cu spatele privind pe geam.

-Am pierdut totul...blestematul de Iordache ne-a luat tot...întelegi...tot...zice cu amar.

Pentru o secund nu realizez ce a spus,în urmatoarea îmi aduc aminte cine era acest Iordache...partenerul lui si omul care detinea mai mult de jumatate din actiuni dupa ce Daniel se gandise sa încheie un acord cu SC.Construct fara sa citeasca contractul si clauzele acestuia din scoarta în scoarta.

Încerc sa ma adun si ma duc lânga el cuprinzându-l cu bratele,vroiam sa îl fac sa înteleaga ca nu e capat de lume,vom reusi împreuna asa cum am reusit si prima data.El se rasuceste brusc si cu aceeasi privire disperata ma prinde de umeri strângându-ma tare si ma zguduie...eu icnesc de durere.

-Tu realizezi ce tocmai ti-am spus?!...Nu mai avem nimic Oana...decât casa asta si cea de vacanta care este pe numele tau...atât...suntem faliti...
Urla la mine.

Fac ochii mari de spaima si nu din cauza a ceea ce tocmai auzisem,ci pentru faptul ca fusese atât de brutal cu mine,pur si simplu ma socase.

Mikaela a început sa planga,m-am dus si am luat-o în brate si am început sa urc scarile câte doua vrând sa dispar cat mai repede.Ajung în drepul camerei ei si intru acolo închizând usa cu cheia.O strangeam la piept si plangeam de parca tocmai îmi spusese ca el a murit...acesta era sentimentul pe care îl aveam.

~~~~

Din acea zi totul a fost ca o poveste urâta.Au urmat nopti în care nu mai trecea pe acasa si daca o facea se închidea în birou.Nu vroia sa vorbeasc cu mine si nici cu proprii lui copii.
Ari si Miky îi simteau lipsa si ma întrebau mereu ce are tati.
Daniel devenise ca o umbra de care ma izbeam întamplator în pat în unele nopti tarzi.Era rece si distant în ciuda încercarilor mele de ai dovedi ca sunt acolo pentru el.Zicala 'La bine si la greu' pentru mine ramasese valabila.

Apoi, inevitabil a venit si divortul,pasul acesta l-a trezit putin la realitate.
A început sa fie mai prezent în viata copiilor da nu si în a mea.Devenisem pentru el doar o partenera,o prietena buna care îl sfatuia si îi era aproape la necaz.Viata noastra amoroasa disparuse.

L-am îndrumat catre un psiholog,sedintele l-au mai ajutat sa reintre în societate si sa se adapteze la noua viata.Cu resursele pe care le mai aveam încercam sa ducem o viata normala,fara lipsuri.
Casa de vacanta era a mea  asa ca dupa divort a trebuit sa împartim aceeasi locuinta.
Ne-am hotarât sa o vindem din cauza marimi si cheltuielilor de întretinere mult prea mari si sa cumparam una mai mica si mai usor de întretinut.Am renuntat la partea mea si am vrut sa plec cu chirie sau în casa de vacanta dar nu m-a lasat,dându-mi impresia ca se descurca.

Trebuia sa o luam de la capat în alta locuinta,cu alte sentimente si cu doi copii care înca nu întelegeau pe deplin ce se întampla.

Destine furateOpowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz