Destine furate

Capitolul 28

Încet,încet îmi reluasem activitatile obisnuite.Banii din cont se cam duceau pe plata facturilor si cumparaturile aproape zilnice asa ca a trebuit sa îmi gasesc rapid un job part-time.
Am apelat din nou la Sasha sa ma ajute cu cei mici cât timp eu lipsesc iar ea a acceptat pentru ca pur si simplu adora sa fie în preajma lor.
Nu câstigam foarte multi bani facând contabilitatea unei librarii dar îmi ajungeau si pe deasupra nu trebuia sa merg nici foarte departe de casa.

De Vlad nu mai stiam nimic de ceva timp,încetase sa ma mai deranjeze dupa ce îi trimisesem ultimul mesaj în care îl rugam frumos sa îsi vada de viata si familia lui desi nu îmi doream din toata inima asta.
În unele din zile auzeam telefonu pentru o secunda sunând si numele lui pe ecranul luminat dar nu apucam sa raspund.Probabil ca de fiecare data se razgândea...si daca el o face.. eu de ce nu as face-o.

Timpul trecea si toate reveneau la normal,eram în casa noastra de unde nimeni nu ne putea da afara,ne obisnuisem cu singuratatea si zgomotele padurii ,ne placea sa petrecem zilele în natura si sa vedem apusul în fiecare seara.
Singurul cu care aveam de furca acum era Arian.Devenise foarte închis în el de când plecasem de la Vlad si raspunsurile lui la orice întrebare de a mea se încheia cu plecatul sau în camera,usi trântite si strigate furioase.

Îmi era greu sa vad ca îl afectase atât de mult despartirea de Vlad si ca avea atâta nevoie de o figura masculin,dar nu tot timplul viata este asa cum ne-o dorim.
Sper sa îi mai treaca atunci cand se va întoarce la scoala si se va reîntalni cu colegii,deocamdata eu,Miky si Sasha suntem singurele fețe pe care le vede.

Desi afara vremea nu se schimbase prea mult si soarele statea pe cer cat era ziua de lunga,noaptea în schimb, la marginea padurii pe malul unui lac nu era tocmai calduroasa.
Ma grabesc spre magazie sa duc cele in casa cateva lemne ce le pregatisem, la lasarea serii îmi placea mereu sa aprind focul în semineul din living.Nu doar pentru caldura ce o facea ci pentru ca flacarile ce se onduiau jucaus îmi dadea o stare de bine.

-Tatiiii.

Aud glasul Mikaelei strigând  din locul de unde o lasasem sa se joace cu Arian si aproape ca scap butucii din mâna.
Simt cum fiori reci îmi strabat pielea.Daniel era aici si nu stiam de ce...cum naibi aflase?!

Grabesc pasul sa ies,desi ma temeam trebuia sa îl înfrunt si sa nu vada ca sunt timorata de prezenta lui.
Ma uit la el fara prea mare tragere de inima si totus ma simt ciudat.În alt timp si alte împrejurari tremuram de iubire si emotie când îi auzeam vocea dar acum Miky era singura fericita si cuibarita la pieptul lui în locul meu.
Încerc sa ajung mai aproape de ei ,prezenta lui aici ma indigna.

-Uite ce mari v-ati facut...le spune.

Cand da sa puna mâna pe Arian pentru al îmbratisa,acesta i-o da la oparte si îl priveste furios ,pleaca în urmatoarea secunda întrând în casa si trântind usa în urma lui.

-Ce l-a apucat?!...ma întreaba Daniel vizibil mirat.

Ridic din umeri prefacându-ma ca nu stiu dar cu gandul ca domnul din fata mea ar fi avut pretentii ca dupa tot ce a facut,fiul lui sa îi sara în brate.Miky era mica,înca nu realiza dar el stia si percepea totul.
Ura lui se intensificase atunci cand gasise si hartia de la judecatorie într-o zi în care fara sa vreau am uitato pe biroul meu.

-Nu ma inviti înauntru?!...ma scoate Daniel din ale mele.

Nu stiu cand ajunsese în dreptul meu cu Miky înca în brate.