Destine furate

Capitolul 15

Cand ma dezmeticesc ma desprind de el rapid,nu ca nu mi-ar fi placut pentru ca sarutul lui a fost divin si exact asa cum mi l-am imaginat de multe ori, doar ca toata treaba asta se întampla în vazul tuturor si mai ales în fata familiei lui care se holba la noi iar doamnei Iordache cu siguranta nu îi place ceea ce vede.

-Merg cu tine...îmi zice absolut hotarât.

Îi ranjesc triunfatoare mamei lui, îl prind de mâna si plecam amândoi lasând totul balta.Daca vrea razboi cu mine,atunci o sa aiba îmi zic în gand.

-Ai idee încotro ne îndreptam?!
Întreaba Vlad în timp ce îl trag dupa mine prin întunericul padurii dupa ce am parasit incinta restaurantului.

-O sa vezi..îi spun pe un ton misterios.

Cand ajungem în dreptul cabanei ma opresc.Aprind lanterna telefonului ca sa pot vedea exact locul une pun de obicei cheia de rezerva.

-Ce ai de gand sa faci,vrei sa dam o spargere de locuinte?!

-Este înca devreme si ma gandeam ca nu e o idee rea sa încercam si asta,pare palpitant.Ai tu ala vazianta?!

-Sincer esti nebuna...face o pauza.Îmi place...râde el.

-Gata am gasit-o...zic dupa ce îmi bag mâna pe geamul mic din dreptul magaziei unde tineam lemnele pentru semineu.

Scot cheia si ma grabesc sa deschid usa.El ma urmeaza tacut de parca i-as fi spus sa nu faca nici un zgomot.Cand aprind lumina îl observ fata uimita.

-Bine ai venit în casa mea.

-Casa ta?!Dar credeam ca,stii tu,nu stai ...se bâlbâie el în timp ce ma priveste nedumerit.

-Da,aici este locul unde eu am copilarit si cred ca singurul unde îi pot spune acasa.

-Esti plina de surprize daraga mea.

Vine langa mine si ma i-a în brate,apoi ma saruta mult mai pasional ca prima data,probabil ca prinsese mai mult curaj stiind ca suntem singuri.
Îi raspund cu aceeasi intensitate,atingerea delicata si gustul buzelor lui ma fac sa vreau mai mult,sa îmi dau frâu liber sentimentelor ce le tinusem bine ascunse.Ne oprim abea atunci cand gurile noastre aveau nevoie de aer dar nu pentru mult timp.Eram vrajita si am crezut în tot acest timp ca eu eram cea care îl vrajea pe el dar de fapt situatia statea fix invers.Toate gesturile lui,toate complimentele si sinceritatea m-au facut sa îmi deschid inima si sa simt...ma îndragostisem de el fara sa realizez.
Încerc sa îl desprind de mine cand îmi dau seama ca nu e bine ce fac pentru ca scopul meu fusese altul,trebuia sa îi spun adevarul...merita sa stie înainte de a face vreo nebunie.

-Vlad trebuie sa vorbim.

-Nu poate sa mai astepte...spune aproape fara glas în timp ce îmi desface fermuarul rochiei.

Ma rasuceste cu spatele la el si mi-o trage delicat în jos lasându-ma doar în lenjerie intima.Îsi arunca sacoul de pe el si la fel de rapid scapa si de camasa.Atingerea pieptului lui gol ma face sa tresar iar buzele fierbinti ce îmi presarau saruturi umede pe umar ma înebuneau.

-Vlad te rog...iar respiratia îmi era sacadata...Am doi copii acasa.

-Îmi plac copiii...îmi raspunde fara sa îsi dezlipeasca buzele de pielea mea...Mirosi divin draga mea,te-as mânca.

-Sunt mai în varsta ca tine...continui sa argumentez ca ceea ce facem este gresit si încercând în acelas timp sa îi atrag atentia pentru a se opri.

-Niciodata nu mi-au placut pustoaicele...îmi spune în timp ce îmi atinge cu limba lobul urechii împrastiind în corpul meu mii de senzati.

-Mama ta nu ma vrea în viata ta,nu ma place...

-O sa o faca...

Si ma scapa încet de sutien cuprinzându-mi sâni în palme.Gem usor cand începe sa se joace cu sfârcurile întarite si am impresia ca pamântul nu vrea sa ma mai sustina.Ma sprijin cu mâinile de masa din living ca sa nu cad iar el se lipeste de mine.Îi simt erectia pe fesele mele si asta ma excita si mai tare.

-Vlad...îi strig numele cand ma rasuceste si ma ridica pe masa facându-si loc între coapsele mele.

Las capul pe spate ametita de senzatiile nebunesti ce mi le trezeste la viata cu fiecare atingere.

-Te iubesc...îmi spune în timp ce gura lui aluneca lacoma pe gatul meu în jos.

Ma opresc brusc cand aud ce spune si îl împing de langa mine.Ma dau jos de pe masa si îmi acopar corpul aproape gol cu rochia ce o ridicasem de pe podea

-Am spus ceva gresit?...zice nedumerit...Asta simt pentru tine Oana,te iubesc cu toata fiinta mea si sunt îndragostit de tine de cand ti-am vazut pentru prima data reflexia în geam intrand pe usa biroului meu.Nu ma intereseaza ca ai cativa ani în plus fata de mine sau ca ai doi copii care apropo sunt doi îngeri minunati...zice si vine mai aprope.
Daca nu esti pregatita sa mergem mai departe si sa facem dragoste acum nu ma deranjaza cu nimic stiu sa astept si pot sa o fac pana cand o sa fii pregatita.Dar spune-mi daca gresesc sau nu si m-am înselat cand am crezut ca si tu ai aceleasi sentimente fata de mine.

Încep pur si simplu sa plâng,sinceritatea lui ma face sa regret enorm ca am fost de acord cu planul lui Daniel.Ma cuprinde cu bratele si ma trage la pieptul lui,îmi culc capul pe umar si suspin iar el îmi mângâie parul încercând sa ma linisteasca.

-Totul este gresit...Nu poti sa ma iubesti...spun încet înghitindu-mi lacrimile.

În sufletul meu se ducea cea mai mare lupta posibila,puteam sa accept ca si eu simt aceleasi lucruri,sa plec de langa Daniel si sa îmi refac viata alaturi de el sau puteam sa îi spun adevarul despre plan si sa îl pierd probabil pentru totdeauna.
Era o alegere grea dar care trebuia sa o fac indiferent de ce consecinte va avea fiecare obtiune.