Destine furate

Capitolul 18

Sosisem acasa noaptea târziu cu un taxi deoarece cu greu gaseai unul,am avut totus noroc ca soferul tocmai dusese pe cineva la petrecere si fiind prin zona mi-a acceptat comanda.
Toata lumea dormea asa ca am urcat si eu în dormitorul meu.
În mare parte din seara am plâns,m-am oprit si am plâns din nou.Nu mai vroiam sa continui sa traiesc doar din amintiri frumoase asa ca ma gandisem foarte serios sa plec din aceasta casa.
Nu ma mai lega nimic de Daniel,nu îl mai iubeam asa cum crezusem pâna în aceasta seara cand buzele lui Vlad nu mi-au atins doar piele,ci si sufletul.
În inima mea era doar el,domnul Vis frumos cu ochii ca cerul senin si brazdat de razele auri ale soatelui abea rasarit,parul ravasit si atingeri ce îmi înfiora pielea doar când ma gândeam...
Dar va ramâne doar un vis pentru ca dupa tot ce s-a întamplat cu siguranta nu îl voi mai revedea în veci.

Dimineata nu am vrut sa ma dau jos din pat însa copiii nu m-au lasat.Am facut cu ei clatite si pe urma ne-am jucat în curte în mare parte din zi,evitând pe cât posibil sa ramân singura în preajma lui Daniel.Stiam ca momentul în care va trebui sa vorbesc si sa îi spun tot adevarul este aproape dar nu aveam chef azi.Mai întai de toate trebuia sa îl pregatesc pe Arian pentru ce va urma.

-Puiule de mâine ne vom muta în casa de vacanta.

-De ce mami,ce s-a întamplat?

-Stii si tu foarte bine ca relatie dintre mine si tati nu mai merge asa de bine iar ceea ce urmeaza sa îi spun cu siguranta va înrautati si mai mult situatia,asa ca trebuie sa te pregatesti de plecare si sa o ajuti si pe Mikaela,este prea mica sa se descurce singura.

-Bine mama,asa voi face...zice dându-mi aprobator din cap...Da îl vom mai revedea?

-Sigur ca da,o sa îl puteti vedea de fiecare data când vi se face dor,este tatal vostru.

Îi sarut fruntea si îl strang cu putere în brate,peste câtiva ani el o sa fie cu siguranta sprijinul meu.
Miky îsi vedea încontinuare de gradinarit,cand ma apropi de ea se întoarce catre mine zambind.

-Uite mami aceasta floricica a primit o albinuta în dar.

-Da iubita mea,ele vin sa culeaga polenul si îl duc la regina albinelor în stup ca sa  îl poata transforme în miere.

-Vreai sa fiu si eu albinuta...sau nu ,mai bine un fluturas,sa fiu regina fluturasilor...zice ea în timp ce se roteste în cerc cu mâinile în aer prefacâmdu-se ca da din aripi.

Zâmbesc mândra de copilul meu dar aces zâmbet dispare cand din casa iese Daniel,alearga spre ea si o cuprinde în brate ridicând-o spre cer.Râsul lor colorat îmi da o stare de nervozitate iar gandul ca el mi poate lua ma facea sa bat în retragere...eram speriata.

Abea pe seara cand a venit ora cinei am intrat în casa.Cat timp am gatit Daniel m-a urmarit cu privirea ca un leu care îsi urmareste prada si asta ma facut sa ma simt incomod.
M-am prefacut ca nu îl observ si mi-am vazut de treaba.
Dupa cina le-am propus copiilor sa dorm cu ei ca sa pot evita orice contact cu acesta.Mikaela a fost cea mai încântata.

-O mami ce bine ca o sa îti petreci noaptea cu noi....bate ea din palme...Vreau sa ne citesti povesti pâna dimineata,sau putem sa face o pentrecere în pijamale.

-Cu siguranta îngerasul meu...o asigur privindu-l pe fostul meu sot care statea pe canapea si nu se arata prea încântat.

De dimineata m-am trezit înaintea lor si am iesit din camera dupa ce am auzit usa de la intrare închizându-se,stiind astfel ca Daniel a plecat.
Urc scarile în dorimorul meu si grabita scot trolerul din dulap.Arunc cateva haine în el si lucrurile de care aveam urgenta nevoi,îl închid si cobor ca sa îl pot baga în masina.Ma simteam la fel ca într-un film de actiune,dar din pacate eu eram protagonista.
Dupa ce Ari si Miky s-au trezit,i-am rugat sa faca acelas lucru.Vroiam sa avem totul în ordine,sa îi duc pe ei la cabana împreuna cu Sasha si sa ma întorc singura ca sa pot vorbi cu Daniel,îmi era frica de reactia lui si nu doream sa fie si ei aici,mai bine sa îi stiu în siguranta.

Micul de jun a fost mai mult fortat,îmi pierise pofta de mâncate în ultimile doua zile iar în capul meu se duceau lupte grele.Cand privesc ceasul, indica deja ora 12:00.Trebuia sa trec sa o iau si pe Sasha din drum asa ca încerc sa ma grabesc.
Duc ultimul bagaj la masina ce tocmai o scosesem din garaj si ma întorc sa îi iau pe cei mici.

-Pleci undeva?!...ma întreaba Daniel cu voce iritata.

Nu stiu când aparuse,masina lui nu era parcata în fata casei pentru ca verificasem atunci cand am scos-o pe a mea.
Se ridica în picioare de pe scaunul unde statea si îl vad cum se apropie de mine.Ochii albastri i se întunecase la culoare la fel ca cerul acoperit de furtuni iar în clipa aceea ma priveste turbat,exact ca în ziua aceea.

-Duceti-va la masina... le spun celor mici speriata.

-Nimeni nu iese din casa asta decât când spun eu ,asa ca vreau sa ai un motiv întemeiat pentru ceea ce urma sa faci fara sa îmi ceri parerea.

Ari o trage pe Mikaela un pas în spatele meu.Pentru ei eram scutul de care probabil aveau nevoie în aceste clipe.Si ei erau vizibil înspaimântati de agresivitatea din vocea tatalui lor.

-Noi o sa plecam Daniel...încep cu voce calma dupa ce îmi înghit la propriu nodul din gât.Copiii nu au nici o vina asa ca lasa-ma sa îi duc la cabana si ma întorc eu sa vorbim linistiti.

-Ce liniste?!...se rasteste el.Linistea din casa asta s-a dus atunci când Iordache ne-a luat totul iar acum numai tu esti de vina ca nu este liniste...zice aratând nervos cu degetul spre mine.
Un singur lucru trebuia sa faci si tu ce ai facut?...Ai distrus mai mult familia asta...gesticuleaza cu mâinile în aer nervos.

Ma întorc spre cei mici iar lacrimile din ochii lor ma face sa reactionez,calmul îmi dispare si rabufnesc.

-Ce?!...strig cât ma tin plamâni sperând ca îl voi intimida aratându-i ca nu ma tem de el.
-Singurul care a distrus familia asta ai fost tu,noi toti am trecut peste toate greutatile numai, tu nu ai putut sa treci peste ceea ce ne-a facut Iordache si mai târat si pe mine în toata treaba asta dar gata mi-a ajuns.Nu mai exista nici un plan,nu vreau sa mai aud nimic.I-am spus totul lui Vladimir iar acum vreau sa plec Daniel...vreau în sfârsit sa traiesc linistita alaturi de copiii mei.Daca de mine nu îti pasa poate îti pasa de ei...îi arat cu mâna spre cei doi care îsi stergeau lacrimile.

Nu asistase niciodata la o scena ca asta,de fiecare data am facut pe cât posibil ca neîntelegerile noaste din ultimul timp sa le rezolvam în lipsa lor.

Fac un pas mai aproape de usa si îi fac semn lui Arian sa se apropie,în urmatoarea secunda Daniel ma prinde de mâna si ma trage cu putere înapoi lasând dâre rosii în urma atingerii lui.Îmi zmucesc bratul din strâmsoarea lui iar palma ce mi-o da îmi face obrazul sa arda....apoi înghet.
Arian o trage mai aproape de el pe Mikaela care tipa si plângea în hohote acum.
Îmi acopar cu palma obrazul rosu si umflat si nu mai pot sa reactionez...frica ma paralizase la propriu.