Capitolul 6

1K 64 0
                                    

Nu stiu cand trecuse timpul atât de repede.O sunasem pe Sasha sa îi spun ca întarzi,facusem dosarele cu toate cererile si contractul pentru fiecare partener iar acum asteptam.

Telefonul suna si ridic receptorul.

-Esti gata draga mea.

-Da,voi lua dosarele si vin.

-Ne întalnim în sala de sedinta...spune scurt si închide.

Ma ridic si iau teancul de dosare în mâna apoi ma îndrept spre sala unde se va tine negocierea.Pasesc pe hol cu o strângere de inima,asa o fi procedat si fosta secretara când Iordache ne-a falimentat...ma întrebam în minte.

Sala de sedinta se afla pe celalalt palier al etajului,era o camera din sticla fonica,de afara nu se putea auzi nimic dar se vedea totul.O masa lunga înconjurata de scaune comode ocupa aproape întreaga încapere.Exista un ecran unde puteai sa îti expui planurile de afaceri cu ajutorul unui videoproiector,un birou pe colt si langa acesta un minibar îmbâxit cu bauturi fine si pahare de cristal.

Atmosfera se vedea destul de destinsa din afara,el râdea iar ceilalti participanti pareau binedispusi,cu siguranta si Daniel fusese la fel crezind ca Iordache îi este prieten.Cel putin omul care va încheia afacerea azi o sa aiba un avantaj datorita mie.

Ma vede si îmi face semn sa intru,deschid usa si pasesc în interior.Îi salut politicos pe toti din încapere si încep sa împart fiecaruia câte un dosar.
Sunt privita din toate directiile,mai ales din cauza decolteului meu obraznic pe care fostul sot mi-l impunea obsesiv.Avea impresia ca toti barbati înafara de el gândesc cu penisul.
Nu ca nu ar fi fost asa la marea majoritate dar un barbat destept trebuia cucerit cu un caracter frumos nu prin felul în care te îmbraci,era parerea mea.

Ma retrag catre colt sprijinindu-ma de biroul ce se afla acolo însa el ma prinde de mijloc si se apropie de urechea mea.

-As vrea sa iei loc la masa te rog...si îmi indica locul cu mâna.

Nu stiu ce naiba îmi facea dar toate gesturile lui îmi dadeau o stare de agitatie în sensul bun al cuvântului.Avea atingeri fine,stilate iar vocea lui soptita îmi activa fara sa vreau impulsuri sub piele.
Singurul scaun disponibil era cel din capatul mesei,din locul unde el statea,eu eram singura priveliste.
Ma asez pe locul meu în liniste.

-Domnilor asistenta mea va adus tot ceea ce este necesar sa încheiem aceasta afacere,va rog sa deschideti dosarele si sa le consultati cu atentie.

De aici filmul mi s-a rupt,nu mai auzeam ce se dezbatea sau forfota din jurul meu,eram concentrata doar pe vocea lui si pe felul în care ma privea în timp ce îsi lingea delicat buzele dupa fiecare fraza fara sa ma scape din ochi, de parca noi doi eram singuri în încapere.

Pe ecran se derulau cifre de afaceri,targheturi si nivele de atins dar tot ce vedeam erau miscarile galante si sofisticate ale unui tânar frumos educat restu era blurat.

-Daca suntem cu totii de acord va rog sa trecem la semnat si sa încheiem aceasta sedinta...ridica mâna uitându-se la Rolexul de pe încheietura...S-a facut destul de tarziu.

Îmi arunc si eu ochii spre ceasul din perete,indica ora 20:00,aveam impresia ca acum 5 minute intrasem pe usa.

-În cinci ani sper sa avem firma ridicata la un alt nivel.

Îl aud pe domnul de lânga mine si brusc îmi întorc privirea spre Vlad.

Parea putin nedumerit iar albastrul ochilor i se închide instant la culoare.Ridica dosarul în mana si începe sa îl rasfoiasca apoi ma fixeaza cu privirea iar eu simt ca sângele îmi îngheata în vene.Daca am facut o prostie si ma va da afara nu mi-o voi ierta.

-Pentru asta sa îi multumit asistentei mele care se pricepe de minune la afaceri...spune pe un ton rece.

Domnul se rasuceste si îmi întinde mâna,i-o cuprind cu teama si încerc sa scap cât mai repede din strangere.


-Astea fiind spuse,va multumesc pentru rabdare si va doresc spor în continuare si sa ne mearga bine tuturor.

Toti se ridica în picioare si îi urmez si eu.Care mai de care trec si îi da lui Vlad o strangere ferma de mâna sau o îmbratisare barbateasca.Eu ramân ultima si îmi fac de lucru strângând dosarele si verificând daca sunt semnate.
Nu mi-am dat seama cand camera se golise si el ajunsese în spatele meu.

-Multumesc...îmi spune încet la urechea.

Ramân pentru un moment cu mânile sprijinite de masa de parca pamântul îsi marise gravitatia si nu ma puteam misca de pe loc si cuprinsa de aceeasi senzatie pe care am avut-o astazi în lift.

-Pentru ce?!
Îi spun întorcâmdu-ma brusc,nu mi-am dat seama ca este atât de aproape.

Privirea lui ma sfredeleste pe interior,se uita fix în ochii mei cu atâta intensitate.

-Pentru ca ai dublat ani în care firma noastra trebuie sa îsi primeasca investitia facuta.

Pe moment nu imi dau seama daca o spune ironic sau in adevaratul sens al cuvintelor.
Încerc sa ma îndepartez putin de corpul ce emana caldura prin toti porii da practic nu aveam unde decât daca m-as fi urcat pe masa.Încerc sa ma misc putin dar observa ca el nu are nici un gând sa se îndeparteze.

-E o schimbare buna la care si eu m-am gandit dar nu am avut curajul sa o fac...continua el.Niciodata nu am fost de acord cu aceste conditii.Tata vroia sa faca multi bani într-un timp relativ scurt dar eu sunt de parere ca mai multi bani ar fi facut daca micile afaceri începeau sa dea roade si sa produca rotunjindu-si veniturile.Ei câstiga,noi câstigam...toata lumea e fericita.Felicitarile mele,ai facut o treaba buna azi...zice in timp ce lasa putin spatiu intre noi si întinde mana.

În tot acest timp mi-am tinut respiratia pentru ca nu stiam ce are de spus daca este de rau sau de bine pentru ca tonul vocii lui era indescifrabil.
S-a dovedit ca nu a mostenit deloc caracterul egoist al tatalui sau.Avea intenti bune si nu dorea raul nimanui.
Gresisem si îl judecasem prea aspru,se pare ca nu toti ce detin numele lui Iordache sunt la fel.

Destine furateWhere stories live. Discover now