Destine furate

Capitolul 21

Dimineata m-am trezit singura în pat,as fi fost mai linistita sa îl gasesc langa mine dar probabil ca a trebuit sa ajunga la birou.Cobor fara prea mare tragere de inima,ma îndrept spre usa de sticla si o deschi glisând-o.Ies pe micuta terasa iar linistea si aerul proaspat al diminetii îmi da o stare de bine.

Cand ajung în baie îmi privesc chipul în oglinda,dulgile rosiatice de pe obrazul meu înca persistau.Trec usor cu degetul peste el si îmi dau seama ca nu a fost doar un vis urât...pentru ca acea cearta m-a urmarit toata noaptea transformându-se într-un cosmar cumplit.As fi vrut sa le astup cu putin fond de ten dar nu aveam,toate lucrurile mele erau înca în masina.
Ma resemnez si ies pe hol cu gandul sa vad daca Arian si Mikaela s-au trezit.
Dormitorul lor era la fel de gol.
'Unde or fi plecat?'ma întreb cu îngrijorare si grabesc pasul pe scari în jos.Ma linistesc abea atunci cand aud micile chicoteli si muzica de pe fundal ce veneau din bucatarie.
Înainte sa ajung un miros delicios îmi face stomacul sa reactioneze,nu mai mâncasem nimic de ieri de la prânz.
Cei doi micuti ai mei stateau cocotati pe scaunele înalte de la bar si sorbeau din paharele cu lapte si cacao iar domnul Vis frumos gatea o omleta delicioasa.

-Uite cine s-a trezit...zice cu un zâmbet larg pe buze cand ma vede.

-Buna mami...Vlad ne face oua pufoase...spune Miky încântata.

-Buna dimineata si voua...ma apropi de cei doi si îi sarut usor pe cap apoi ma îndrept spre el.

Ma trage în bratele lui si îmi saruta buzele delicat iar eu ramân blocata cand Ari si Miky încep sa bata din palme.

-Buna dimineata si tie draga mea...îmi sopteste la ureche si pe urma îsi îndreapta atentia spre cei doi.V-am zis...si ea ma iubeste.

Vad zâmbetele largi de pe fata copiilor mei si îmi dau seama ca nu mai e cazul sa le explic nimic,se pare ca îsi dadusera singuri seama.

-Le-am povestit eu cate ceva la un pahar de lapte si au fost de acord cu mine...nu-i asa copii?

-Daaa...zic amândoi în cor.

Dupa ce si-au savurat fiecare omleta,au fugit în curte la joaca.Noi am ramas înca în bucatarie,eu savurându-mi cana de cafea iar el gatind pentru mine.

-Sa stii ca am vorbit cu cineva,azi îti va aduce masina,a trecut mai devreme pe aici si i-am dat cheia.Sper ca nu te superi ca am umblat în lucrurile tale?

Îi fac semn din cap deoarece eram prea absorbita de cafea si de melodia ce tocmai se auzea la radio si îi fredonam versurile în gând.Adoram piesa asta.

Apoi îmi vine o idee,pun cana jos,ma ridic de pe scaun si dau aparatul mai tare.Cu miscari lente ma îndrept spre el invitându-l la dans.
Lasa totul balta si îmi face jocul.Ma cuprinde în brate si ma trage lipindu-si corpul de al meu iar eu îmi agat bratele de gâtul lui.Prin materialul subtire al tricoului cred ca îmi simtea toate rotunjimile pentru ca îl aud cum geme usor.Ma misc lasciv în ritmul muzici în timp ce îl privesc fix în ochi si îi cânt versurile cu atâta pasiune.

"Hai zimi ce-ti cânta dragostea,
Atunci cand ma privesti asa
Si daca-i piesa mea,
Tu o sa ma saruti în ritmul potrivit."

Aceasta melodie ni se potrivea perfect,în timp ce ea curgea lin în boxe pe mine ma treceau o groaza de sentimente si zeci de impulsuri pe sub piele cu fiecare atingere a lui.
La finalul cântecului ma învarte si ma lasa pe spate.Cu buzele umede si pline ma saruta patrunzator.

-Te iubesc Oana...îmi zice soptit.

-Si eu te iubesc...îmi iese din gura în cel mai firesc mod.

-Acum ca ne-am lamurit,hai sa mâncam ceva,aseara la cina doar te-ai prefacut asa ca ar trebui sa ai o foame de lup si apropo azi avem multa treaba de facut...spune zâmbind ștrengareste.

Îi dau un cot în joaca apoi ne asezam la masa.În timp ce ne aruncam priviri jucause, simt totus nevoia sa îl întreb ceva ce observasem înca de ieri si ma rodea destul de tare.

-De ce nu exista nicaieri în casa o poza cu tatal tau?

Întrebarea mea l-a luat prin surprindere,una nu tocmai placuta observ eu din felul cum si-a ridicat capul din farfurie si m-a privit.

-Te intereseaza atât de mult sa afli?

-Da...zic hotarâta.

-Pentru ca niciodata nu a fost prezent,mereu era plecat cu afacerile lui si ocupat cu alte treburi mai importante decât familia.

Pune niste ghilimele în aer facându-ma sa înteleg ca se referea la amantele lui.

-Ok...dar mama ta,cum l-a acceptat?

-Mama l-a iubit mult si înca îl mai iubeste în ciuda amantlâcurilor lui si probabil a acceptat pentru ca ne avea pe noi.Si-a dedicat întreaga viata mie si surori mele iar dupa ce a aflat de boala tatalui meu s-a hotarat sa îi fie aproape lui.Nu am avut niciodata o relatie prea buna cu tata,probabil ca si lipsa lui dar mai ales felul în care se comporta nu m-a atras niciodata.Am jurat ca nu voi fi ca el si sper sa ma tin de juramânt pana la final...îmi zice în timp ce îmi cuprinde mâinile în ale lui.

Mi-am dat seama ca nu îi era atât de usor sa vorbeasca despre asta asa ca am încercat sa schimb subiectul.Voi avea timpul necesar sa aflu mai multe detalii despre el si familia lui.

-Eu o sa ma ocup de camera copiilor azi,vor veni câtiva muncitori si pana seara sper sa fie totul gata si sa le fac o surpriza placuta.

-Cu ce te pot ajuta?

Se ridica si din portofel scoate un card pe care mi-l întinde.

-Vreau sa îi iei pe cei mici si sa va duceti la cumparaturi,aveti nevoie de putina distractie.Poftim si cheile de la masina mea...zice si mi le arunca.

Le prind în palme din instinct.

-Stii ca nu pot sa accept asta.

-Pe card este lichidarea ta de salariu si un bonus din partea firmei SC. Construct pentru orele suplimentare.Nu ai cum sa îi refuzi,practic sunt banii tai.

Cum se pricepea el sa ma faca în asa fel încat sa accept tot ajutorul dat.

-Bine...zic si îi dau cel mai dulce pupic pe obraz.

-Doar atât merit?!

-Asta e bonus la sarutul de dinainte...zic si îi fac cu ochiul.

Zambeste în timp ce îmi face semne ca vad eu mai tarziu,dupa care dispare.

Ramasa singura ma hotarasc sa termin cafeaua si pe urma sa urc în dormitor si sa ma îmbrac.
Dupa ce Ari si Mikaela au fost gata ,am plecat împreuna sa ne facem de cap în cel mai apropiat mall.