Destine furate

Capitolul 33

Privirea fetei din fata noastra îmi arunca sageti ucigatoare la propriu.Cu sigurant avea o legatura foarte strânsa cu Vlad,altfel nu îmi pot explica de ce ma analiza atât din cap pâna în picioare sau poate o deranja faptul ca acesta ma tinea în bratele sale.

-Cred ca o sa mai ramân...zice fara ca cineva sa o întrebe ceva.

Cand se da la o parte din calea noastra,putem sa iesim si noi din lift.Vlad ma conduce pana la un scaun unde insista sa ma asez apoi se duce la receptie si poarta o conversatie cu fata de acolo.

Tipa satena,de varsta apropiata cu el parea total nedumerita,ramasese în acelas loc cu mâinile în sân si privea cand la mine,cand la Vlad.
Într-un final dupa ce termina de vorbit cu receptionera si aceasta pleaca ,se întoarce catre ea.

-Tu ce cauti aici?...o întreaba enervat.

-Este interzis cumva sa intru într-un spital public si sa vizitezi pe cineva drag?...face o pauza..Da ea cine e?...continua uitându-se peste umarul lui la mine.

-Iubita mea...afirma acesta iar mie îmi rasare un zambet pe buze.

Începe sa râda ironic apoi cu un deget îi mângâie fata lui Vlad dupa ce micsoreaza considerabil distanta dintre ei.

-Cred ca glumesti nu?

-Valeria nu am chef de glume si cu atât mai putin de tine.Mai bine pleci...îi spune deranjat de gestul ei.

-Si daca vreau sa mai ramân?

Continua sa se comporte ca si cum eu nu as fi fost aici desi locul unde stau nu se afla foarte departe de ei si aud totul foarte clar.
Nu mai am rabdarea necesara sa asist la disputa lor si o nevoia urgenta sa ajung la baie ma încearca asa ca parasesc incinta.
Ma ridic si ma îndrept spre locul ce indica toaleta lasându-i sa-si continuie cearta.

Ma închid în încapere si îmi ud fata cu apa rece,apoi ma asez pe capacul de la wc asteptând ca greata sa îmi treaca.
Dupa 10 minute ma simteam mai bine asa ca ies si plec din nou spre hol.
Nu mai gasesc pe nimeni,toata lumea disparuse,nici macar fata de la receptie nu era ca sa o întreb de cei doi.
Putin debusolata ma îndrept catre o asistenta ce tocmai iesea dintr-un cabinet.

-Ma scuzati,îmi puteti spune unde este rezerva domnului Iordache?

-Sigur,o luati pe holul acesta si cand ajungeti în dreptul aripei A2 intrati la salonul 32...îmi explica indicând cu degetul.Veti vedea placuta acolo sus.

-Multumesc.

-Nu aveti pentru ce...spune politicos si dispare în spatele unei usi.

Ma hotarasc sa gasesc singura camera,sa îl ascult pe Iordache ce are de zis si sa ma car de aici având în vedere ca Vlad plecase cu tipa aia si era de negasit.
Ajung în dreptul aripei A2 si cand vreau sa intru o vad pe Jesica si pe doctor discutând în soapta.Ma retrag un pas si ascult cu greu ceea ce doctorul îi spunea.

-Tatal dumeavoastra nu mai are mult de trait daca nu îi facem transplantul de ficat.Este din ce în ce mai slabit iar donatorii cu RH-ul negativ sunt greu de gasit.

-Cat credeti ca va mai rezista asa?

-Minim câteva saptamâni,maxim o luna.