Destine furate

Capitolul 45

Îmi amintesc acea zi de parca ar fi fost ieri....

Pasesc cu inima strânsa peste prag atunci când Vlad îmi deschide usa.Ilan statea cuibarit la pieptul meu macinat de dor si gângurea linistit.
Când le vad fetele senine simt cum explodez de atâta fericire,îmi lipsise atât de mult prezenta lor.

Alearga spre mine bucurosi si fiecare ma cuprinde în brate cum poate.Ma aplec asezându-ma în genunchi iar Arian se agata de gâtul meu si începe sa planga iar Mikaela îsi culca capul pe umarul meu si îl priveste curioasa pe Ilan.

-Bine a-ti venit acasa...ne spune Iordache si Clara la unison vizibil încântati ca în sfârsit îsi putea veadea nepotul.

Dupa momentul tandru de revedere pe care ma lasat sa îl savurez din plin,Clara se apropie de noi,îl îmbratisaza pe Vlad iar mie îmi saruta obrazul apoi ridica mâna micutului din bratele mele si îi presara cu atâta dragoste un pupic în palma.

Pentru prima data o privesc ca pe o mama si îmi dau seama ca ea îi va tine locul celei care a plecat mult prea devreme din viata mea si pentru ca ea îmi va fi alaturi de acum încolo iar de azi suntem cu totii o familie unita si frumoasa.

-Hai,vin-o sa te asezi...zice Jesi vizibil emotionata cand ajunge langa mine.Am sa îti dau o veste...zâmbeste ea.

Ma îndrept catre canapea iar cei mici ma urmeaz.O privesc pe Jesi mirata si dupa cum se uita la Ilan îmi dau seama imediat.

-Esti însarcinata?!

-Daaaa...afirma ea mai bucuroasa ca niciodata si asta se vedea clar pe chipul ei.

-Felicitari draga mea..îi spun si o cuprind cu bratul tragând-o mai langa mine iar ea chicoteste copilareste.

Ma asez pe canapea iar Arian se aseaza langa mine,Miky se urca în bratele lui Vlad si cu totii îl observam pe Ilan care parca stiind ca a ajuns acasa a deschis ochii larg analizând pe fiecare în parte.Îsi plimba ochisori somnoros de la unul la altul.

-Mami fratiorul meu o sa îi spuna tati lui Vlad?!întreaba Mikaela curioasa ca de obicei.

-Da puiule...în confirm eu.

-Atunci putem sa îi spunem si noi asa?

-Bineînteles ca puteti...spune mândru Vlad iar Miky îl îmbratiseaza tare.

-Acum sunt cea mai fericita din lume...aproape ca striga ea.Am un fratior mai mare care se preocupa de mine,unul mai mic de care pot sa am eu grija si doi tatici ce ma iubesc neconditionat,dar mai am si o bunica si un bunic...si pe matusa Jesi...indica ea cu degetul catre fiecare.

-Si eu...ma prefac suparata.

-Tu...ma tine putin în suspans facând o pauza in timp ce se bate cu degetul pe barba gânditoare.Tu esti mamica noastra cea mai buna din lume.

Dupa terminarea frazei izbucnim cu totii în râs.Mikaela,cea mai dulce fetita care se gândeste la cele mai nebanuite lucruri...îmi zic în gând si ma simt tare mândra de asta.

~~~~

Au trecut mai bine de 6 luni de atunci.
Iar azi ma aflu în fata lui Dumnezeu alaturi de familia mea spunându-i lui Vlad din suflet cel mai frumos DA.
Micutul Ilan asteapta si el sa fie încrestinat dupa terminarea cerenoniei noastre.

Familia si prietenii ne sunt aproape.
Iordache se simte din ce în ce mai bine si este un adevarat bunic pentru Arian,Mikaela si Ilan dar si pentru micuta ce va veni pe lume.
Clara este cea mai fericita,deoarece va mai avea înca o nepotica,îi va putea cumpara rochite si împletii codite.
Jesica va fi o mama grozava si David un tata excelent.Trebuie sa nasca în curând iar dupa asta s-a hotarât sa-i fie pacoste pentru totdeauna iubitului ei si sa aiba cea mai pompoasa nunta.Ma asteapta zile grele având în vedere ca vrea ca eu sa îi fiu domnisoara de onoare.

Miranda si Daniel ne-au fost aproape în ultima perioada, însa astazi vor lipsi si înteleg destul de bine asta.Cred ca lui Daniel i-ar fi greu sa ma vada purtând o rochia alba de mireasa din nou.
Îi respect decizia si în ciuda tuturor celor întamplate ne-am iertat reciproc si ne sustinem unul pe celalalt.

-Ce face sotia mea cea mai frumoasa din lume?!....ma întreaba Vlad vazându-ma gânditoare.

-Sunt bine,doar emotionata,abea astept ca Ilan sa primeasca binecuvântarea.

Se apropie de mine si ma trage la pieprul lui sarutându-mi buzele.

-Pari nelinistita.

-Putin da,as fi vrut sa vina si Miranda.

-Si Daniel...completeaza el fara vreo urma de regret în glas.

-Cred ca da,as fi simtit familia completa..zâmbesc eu iar el îmi întoarce zâmbetul.

-Atunci întoarce capul...spune si pentru un moment nu stiu de ce ,însa o fac.

Vad masina lui Daniel parcata la câtiva metri de noi si simt cum inima incepe sa îmi bata mai tare.Desi nu îl mai iubeam în felul acela îmi linistea cumva sufletul când îl aveam în jur.
Deschide geamul masinii si asteapta sa fac câtiva pasi spre el dar eu doar continui sa îl privesc,sa îi descifrez starea sufleteasca.

-Du-te ce mai astepti...ma îndeamna Vlad.

Fara sa vreau picioarele parca mi-o iau înainte.Cand ajung în dreptul geamului îmi zâmbeste la fel de fermecator cum o facea mereu.Ma aplec ca sa îi pot întalni privirea cand vad ca nu are nici un gand sa coboare.

-Esti frumoasa...îmi spune si cred ca rosesc deoarece imi simt obrajii arzând.

-Ai venit...rostesc cuvintele cu atât entuziasm.

-Nu puteam sa nu îti urez "Casa de piatra" si sa fi fericita asa cum eu nu am putut sa te fac...spune si glasul i se stinge.

Îmi apropi mâna de obrazul lui si îi mângâi barba fina.

-Ai ocazia sa faci pe alcineva,si de data asta sa ai grija sa nu o dai în bara din nou...îi fac eu cu ochiul.

-O sa am...îti promit...spune lipindu-si mâna de a mea,apoi mi-o desprinde si imi presara un sarut în palma.

Începe sa ambaleze usor masina si îmi dau seama ca simte nevoia sa plece.
Un ultim zâmbet îi strabate fata iar eu ma uit în ochii lui albastri ca într-o oglinda.

-Nu am apucat sa îti multumesc...îi zic aducându-mi aminte ca nu am avut ocazia sa îi spun ca datorita lui eu si Ilan suntem in viata.

-Ai facut-o acum...îmi zice si apasa pedala de acceleratie disparând.

Pentru un moment ramân pe loc si vad cum masina se pierde în departare.
Abea acum am simtit acea ruptura definitiva care înca ne tinea sufletele împreuna  ca o sfoara invizibila,acel ramas bun pe care nu ni l-am luat niciodata.

Ma simt în sfârsit libera sa iubesc cu toata fiinta mea pe omul de langa mine.
 
Ma întorc aproape alergând spre Vlad iar el îsi deschide larg bratele.Dupa ce ma prinde si ma învârte în aer dragostea lui îmi acopera pielea si inima în acelas timp

~SFĂRSIT~