Capitolul 22

996 67 1
                                    

Toata ziua am cotrobait prin magazine si ne-am cumparat tot ce ne-a poftit inimile ,umplând portbagajul masinii cu haine,jucarii si tot felul de accesorii.
La final am picat aproape lati pe canapelele confortabile de la Starbucks unde ne-am rasfatat cu ciocolata calda si frappe.
Cand îmi arunc privirea,vad în dreapta mea un salon de înfrumusetare asa ca ma gandesc rapid ca nu mi-ar strica o schimbare.Nu mai facusem asta de mult si simteam ca este timpul sa aduc mici îmbunatatiri nu doar în viata mea,ci si în felul cum arat.
I-am dus pe Ari si Miky la locul de gameing ca sa nu se plictiseasca asteptându-ma si am intrat în salon.Initial ma gandeam la o alta tunsoare deoarece parul meu era natural dar hairstilist-ul mi-a propus sa îmi schimb culoare si am mers pe mâna lui.
La final am fost extrem de multumita de rezultat,blondul ma prindea foarte bine si îmi dadea un aer copilaresc.Îmi trec mâinile prin parul proaspat vopsit în timp ce ma uit în oglinda.

-Este fantastic,multumesc...îi zic stilistului.

-Cu multa placere,ma bucur tare ca îi place si te mai astept.

-Cu siguranta.

Ma îndrept catre casa de marcat sa pot plati si nerabdatoare fug sa aflu ce vor spune micii ochisori sinceri ai criticilor mei.

-Wow mami esti superba,îmi place...bate din palme Miky în timp ce topaie de bucurie...Acum ai aceeasi culoare ca a mea,semanam mai mult...spune cu glasul ei pitigaiat si îmi sare de gât.

-Hei si tu ce zici,îti place?!îl întreb pe Arian.

-Tu esti frumoasa oricum pentru ca esti mama mea...spune timid si îl trag si pe el în bratele mele.

-Si a mea...adauga Miky.

Mi se umple inima de fericire cand îi am la pieptul meu si nu mi-as  imagina viata fara ei.Din nou acel gol în stomac ma izbeste cand ma gandesc la Daniel si la faptul ca mi i-ar putea lua.Îi trag si mai aproape de mine parca vrand sa ma asigur ca sunt aici.

-Mami vrei sa ne omori cu atâtea îmbratisari?

-Scuzati-ma,nu am vrut sa va strang atât de tare,va iubesc.

-Si noi te iubim...ma asigura ei.

Ridic încheietura mâini si privesc ceasul,era deja tarziu,speram ca Vlad sa nu îsi faca prea mari griji desi nu aveam nici un apel de la el,în schimb pe ecranul telefonului apareau patru apeluri nepreluate de la Daniel.

-Mergem?!...le zic.

-Daaa...aproba ei.

Le cuprind mânutele si pornim spre masina sa ne putem întoarce acasa.

Ajunsi în fata portilor îi las onoarea lui Arian sa apese pe telecomanda care le deschide.În garaj se afla masina mea,asa ca o las pe a lui la intrarea.

-Bine a-ti venit,cum a fost?!..ne întamplina Vlad vizibil prafuit si murdar de vopsea.

Face ochii mari când observa schimbarea pe care o facusem si îsi afiseaza un zâmbet pervers pe buze.

-Dar ce avem noi aici!!

Se apropie de mine si ma pune sa fac o pirueta.

-Esti bine,nu zici nimic?!...îl întreb mirata.

-M-ai lasat fara cuvinta ,dar de unde stiai ca îmi plac blondele?

-Intuitia...îi fac cu ochiul si ma apropi.

-Te-as pupa dar nu vreau sa te murdaresc...rânjeste el.

Zâmbesc satisfacuta ca nu a avut nici un soc si în ciuda prafului ce îl acoperea îl sarut.

-O sa ma duc sa ma curat putin si pe urma vreau sa urcam cu totii sus sa vedeti cum a iesit.

-Ok...
Îi spun si ma apuc sa iau pungile pline din portbagaj ajutata de Arian.

Dupa toata zarva ne-am asezat linistiti pe canapeau din living uitându-ne la tv si asteptându-l pe Vlad.Eram curiosi dar nu am vrut sa îi stricam surpriza.

-Sunteti gata...ne spune din dreptul scarilor.

Miky sare nerabdatoare în bratele lui,eu îl iau pe Arian si urcam la etaj împreuna.

-Vreau sa închideti ochii si cand va spun eu ,sa îi deschideti.

Copiii îl asculta fara proteste si face ceea ce le spune.Cand ajungem în dreptul usii Miky e prima care îi deschide larg.

-Yupiiiii...striga ea si sare din bratele lui direct spre patul roz cu baldachin..Fix ce mi-am dorit...striga entuziasmata.

Arian intra în uma ei,fiind mai mare reactia lui a venit abea dupa ce a analizat fiecare coltisor si si-a trecut degetele pe fiecare obiect.

-Multumesc...îi spune lui Vlad strângându-l puternic în brate.

-Am reusit sa îti ofer ce ti-ai dorit?

-Este perfect...zice acesta si se trânteste lenes pe pat punându-si mâinile sub cap.

Cei doi aveau propriul lor locusor acum deoarece Vlad facuse în asa fel încât împartise camera imensa în doua.
Miky avea un pat de printesa,cu perdelute de matase ,fundite si doi unicorni înramati pe perete,o noptiera lucioasa langa pe care se afla o veioza cu sclipici si un covor pufos asemenea unui norisor de puf la baza patului,totul fiind în diferite nuante de roz,alb si presarat cu turcoaz.
Arian în schimb avea mobilier de culoare alba,patul era asezat la perete, învelit  într-o lenjerie cu mingii de fotbal iar în dreptul lui se afla un covoraș cu aceeasi forma.O noptiera asortata pe care statea asezat corpul de iluminat ce si-l alesese ieri  iar pe peretele din fata patului, poarta de fotbal ce si-o dorise mereu sa o aiba în camera lui.Vlad si restul echipei facuse o treaba fantastica în aceasta încapere,nici nu ma gandeam vreodata ca poti face asa ceva într-o singura camera.În vechiul lor dormitor totul fusese la fel,ce facea diferenta erau stikerele de pe pereti din dreptul patului fiecaruia, pentru ca Miky a optat mereu pentru unicorni iar Arian pentru mingii de fotbal.

Stateam înca sprijinita de tocul usii si îi privem.Pe chipurile lor se citea bucuria iar Vlad facuse o treaba neasteptat de buna si merita din plin respectul si iubirea noastra.

-Crezi ca le place?!

-Mai si întrebi!!Uita-te la ei.

-Da tie îti place?

-Esti cel mai bun designer pe care l-am întalnit.

-Nu este numai meritul meu,Miky si-a ales singura unicornii si veioza iar Arian mobilierul si covorul,ei au fost inspiratia mea.

-Ce pot sa spun poate unul dintre ei îti calca pe urme.

-Sa speram ca da...zice si ma ridica în brate intrând cu mine în camera.Poate vrei sa facem schimbari si în dormitorul nostru..râde el.

Dupa putin timp,Vlad statea ascuns sub perdelutele din patul Mikaelei iar eu aruncam cu mingea la poarta lui Arian.
Aratam exact ca o familie,daca nu ne cunoasteai povestea nu ai fi ghicit niciodata ca nu este asa.

Destine furateWhere stories live. Discover now