Capitolul 10

1K 66 0
                                    

Nu am putut sa închid un ochi toata noaptea,nu cred ca teama m-a tinut treaza,tot ceea ce am putut sa fac a fost sa ma contrazic cu gândurile si cu inima.

Este înca devrema dar nu mai pot sa stau în pat degeaba asa ca ma ridic cu gandul sa cobor si sa îmi fac o cafea ca sa o pot bea în tihna pana cei mici se trezesc.
Pe hol ma ciocnesc de Daniel fara sa vreau,eram prea acaparata de telefonul care tocmai îmi vibrase în palme în urma mesajului ce îl primisem de la Vlad.Ma anunta ca masina este gata si îmi va fi adusa în cursul zilei de azi.

-Interesant nu?!...îmi zice pe un ton aspru în timp ce îmi zmulge telefonul din mâna.Ti-a scris atât de devreme amantul sa îti spuna 'buna dimineata'?

Refuz sa îi raspuns,ma uit la el încruntata si îi iau telefonul înainte sa apuce sa citeasca ceva.
Ma lipeste brusc de perete iar eu ma fac una cu el.Începe sa ma atinga destul de brutal iar sarutarile lui parca împroscau venin pe pielea mea si totus nu puteam sa îl resping.

-E mai bun ca mine iubito,te fute mai bine?!...îmi sopteste la ureche în timp ce îmi baga mana în chiloti atingându-mi feminitatea.

Poate ca ar fi trebuit sa nu am nici o reactie dupa ce în urma cu ceva timp ma luase cu forta dar inima mea îi tot tinea piept ratiunii.Simteam cum ma topesc sub asaltul lui salbatic si nu mai auzeam nimic în jur,vroiam doar sa îl simt.

-Nu m-am culcat cu el si nici nu o sa o fac...îi spun cu voce ragusita parca sa ma asigur ca nu o voi face vreodata...Esti unicul barbat din viata mea...adaug.

Râde satisfacut si ma patrunde usor cu degetul atunci cand simte umezeala calda dintre coapsele mele.Uit sa mai dau aerulafara cand ma rasuceste, îmi ridica camasa de noapte tragându-mi de chiloti apoi ma penetreaza cu fortă.Peretele îmi era singurul sprijin,îmi tineam palmele transpirate lipite de el de parca m-ar fi tinut sa nu cad.
Îi simteam respiratia alerta în ceafa si durerea ce mi-o provoca buritatea cu care o facea dar tot nu puteam sa îl opresc.
Cand simt ca a terminat rasuflu usurata,nu mi-am dorit niciodata atât de mult sa scap.Ramân acolo,înca lipita de peretele rece si fara curajul de a ma întoarce cand el se retrage si fara alte cuvinte intra în dormitorul lui.

Lacrimi încep sa îmi cada pe obraji fara sa vreau,gasesc cu greu usa de la camera mea,tremuram toata.
Intru în baie si dau drumul la dus,îmi arunc hainele de pe mine la cosul de gunoi apoi las apa calduta sa ma spele.Ma simteam murdara de atingerea lui,de sarutul lui,de tot...si totus înca aveam speranta ca ceva se va schimba.

Singurul lucru pe care îl mai vroiam acum era sa dispar asa ca atunci cand copiii s-au trezit am plecat la casa de vacanta încercând sa evit pe cat posibil sa fiul sub acelas acoperis cu Daniel.

Nu stiu ce era cu el,de cand cu acest plan pe care tot el l-a pus la cale nu îl mai recunosteam deloc.Ba era încantat cand îi spuneam ca Vlad s-ar putea sa îmi cada în plasa desi îl minteam ,ba devenea extrem de gelos cand ma vedea în preajma lui.Îsi schimba starea de la o extrema la alta si nu îsi mai controla comportamentul iar uneori era mult prea absent...dar era tatăl copiilor mei si nu puteam sa schimb asta.

-Mamico,tati de ce nu a venit cu noi?!
Ma întreaba Miky scotându-ma din ale mele.

-Pentru ca avea putina treaba...îi raspund privind-o în oglinda retrovizoare.

-O sa piarda toata distractia...adauga ea.

-Asa este scumpo.

-Sper sa vina si el data viitoare...zice si glasul i se stinge.
Întoarce capul si priveste pe geamul masini ganditoare iar eu îmi înghit cu greu nodul dureros din gât.

Restul drumului a fost tacut,doar muzica radioului canta în surdina.
Eu am încercat din rasputeri sa îmi sterg din minte ultimele momente traite azi iar cei mici si-au vazut fiecare de geamul lui si nu au gresit pentru ca drumul pana la cabana era demn de admirat.Padurea neatinsa de om gazduia copaci seculari înalti si falnici ce se întindeau dealungul soselei ce o strabatea.

Ajunsi acolo ,Ari este primul care sare din masina si trage o gura zdravana de aer curat.Eu ma duc si o i-au pe Miky în brate si încep sa cuprind cu privirea locul acesta minunat si singurul în care ma mai simteam acasa.Vroiam sa profit de aceasta zi si de linistea din jurul meu,sa ma detasez de tot si de toata agitatia din capul meu.
În jurul nostru nu se auzeau decât cantecul pasarilor si frunzele care se miscau lenese în bataia vantului cald de vara.

-Mama putem sa ne ducem la lac.

-Bineînteles dar ai mare grija de Miky.

-Stii foarte bine ca o sa am...ma asigura zâmbind.

Ramân pe loc si îi privesc cum se îndeparteaza tinându-se de mâna.Ari o urca pe Mikaela pe trunchiul vechi de copac ce tinea loc de banca.De acolo aveai cea mai frumoasa priveliste.
Pentru o secunda ma întorc în timp si ma vad pe mine cocotata pe scoarta aceea tare si rigita,adoram acel loc.Îmi placea sa petrec ore întregi aruncând pietre în  apa si facând întrecere cu tata care arunca mai departe.
Ma rasucesc si privesc casa parca asteptând sa o vad pe mama cum iese pe usa si ma întâmpina fericita.Aveam asa mare nevoie de o îmbratisare de-a ei,acea îmbratisare ma întregea si ma apara de toate relele...dar nu avea cine sa o mai faca.
Ei murise în urma cu foarte mult timp,mai bine zis dupa ce împlinisem 18 ani,într-un accident groaznic de masina.Nu au avut nici o sansa de supravietuire dupa ce autovehiculul condus de tata s-a rasturnat si rostogolit pe camp aproape 1 km.Cand eu am ajuns la locul accidentului erau deja scosi de cei de la descarcerare si declarati decedati.

Singura mea putere acum erau cei doi îngerasi din fata mea care nu îmi dadeau voie sa ma prabusesc si ma faceau sa vreau sa traiesc pentru ei...singura mea avere se afla în doua suflete micute pe care eu le adusesem pe lume si erau responsabilitatea mea.

Destine furateWhere stories live. Discover now